Fosta ministră a Justiției din România și europarlamentară, Monica Macovei apreciază, într-un interviu cu Europa Liberă, că procedura actuală de numire a procurorilor șefi din Parchetul General, DNA (Direcția Națională Anticorupție) și DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) este practic răul cel mai mic dintre soluțiile posibile. Riscul politizării există, pentru că atât ministrul justiției, cât și președintele sunt vrând-nevrând oameni politici, însă procedura are marele avantaj de a se baza principiul responsabilității individuale. Dacă numirile ar fi lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), ar însemna că justiția este lăsată să se autoreglementeze, lucru care nu este de dorit, spune Monica Macovei.
Monica Macovei: În 2005, eu am schimbat procedura, în acord cu Comisia Europeană, pentru că este singura care asigură răspunderea individuală. Până în 2005, s-a spus că PSD a modificat legile justiției și procedura de numire în aceste funcții de management era în mâinile CSM. CSM este un organ colectiv, format din 19 membri, unde votul este și secret, potrivit Constituției. Ca atare, dacă generează un procuror general, un procuror șef DNA sau DIICOT, iar acea persoană nu își face treaba – criminalitatea crește, nu e anchetat nimeni, nimeni nu răspunde din CSM și nici nu se grăbesc să îl revoce. Sigur, există riscul unor miniștri ai justiției și eventual președinți care vor vrea să politizeze. Dar nu există altă soluție, pentru că oricum politicul trebuie implicat.
Sunt în total 32-33 de poziții de conducere, de management pentru care procedura implică răspunderea individuală a celor care fac parte din ea. Propunerea este făcută de ministrul Justiției, care cel mai bine ar fi să facă un anunț public, inclusiv în presă, în care să pună condiții referitoare la vechime, la dosare mari de spălare de bani, corupție, depinde de funcție. Nu poți să îi analizezi numai pe baza unui interviu. Apoi urmează interviul, la care e bine să participe mai multă lume, nu numai ministrul.
(...) După acest proces, ministrul Justiției selectează o persoană, împreună cu comisia, și o propune argumentând de ce, către CSM. CSM trebuie să dea un aviz, care nu este obligatoriu. În general, s-a ținut seama de avizul CSM. La CSM vine faza total publică a procedurii, acolo este audiat candidatul și toată lumea îl poate vedea, live. Mai departe, ministrul decide dacă trimite propunerea mai departe la președintele țării, o poate trimite chiar dacă avizul CSM este negativ sau poate face alta. Președintele poate respinge motivat (o singură dată, conform modificării introduse în urma deciziei CCR – n.r.).
