Linkuri accesibilitate

Războiul rozelor ofilite (VIDEO)


Sinteza săptămânii politice românești: „PSD e un dragon cu multe capete seci, astfel că-și poate permite să piardă unul pentru a merge mai departe.”

Uniunea Salvați România a venit cu duba la Parlament. A stârnit frisoane și rumoare printre cei care susțin că manifestația din 10 august a fost o tentativă de lovitură de stat a mămicilor, tocilarilor și emigranților.

Reuters, AP: București, 10 august 2018
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:31 0:00

În dubă nu erau însă bătăuși ochelariști, ci primul lot de dosare cu semnături ale inițiativei Fără penali în funcții publice. Un alt fel de lovitură de stat. Maldărul de dosare e, de fapt, ce au izbutit să recupereze de pe la primării. Legea spune că primăriile ar trebui să verifice autenticitatea semnăturilor iar primarii au luat această prevedere în nume personal.

Unii au confiscat dosarele. Alții pe deponenți. Un primar l-a luat la bătaie pe cărăușul dosarelor, altul pur și simplu i-a aruncat marfa la gunoi spunând că România nu are nevoie de „fără penali.” Nu de corupție se cutremură România, ci de homosexualii ei. Și ce te faci dacă, atunci când pui la referendum o întrebare așa de ambiguă (Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?), lumea se va gândi, de fapt, la introducerea unui articol referitor la fără penali? Desigur, și întrebarea mea, și cea de pe buletinul de la referendum sunt retorice. Toată lumea știe că, după ce s-au strâns cu mare greutate circa un milion de semnături (din care probabil se vor pierde pe drum zeci de mii), e greu de imaginat că vor veni șase milioane de alegători la referendum ca să nu mai avem corupți care să ne paraziteze conturile. Votanții nu par prea mobilizați nici de referendumul pentru familie care va avea lor în zilele de 6 și 7 octombrie, în ciuda slujbelor, rugilor și afuriseniilor preasfinților capi ai Bisericii. Aceștia îi asigură pe participanți că votul le rezervă un loc în rai, dar luminița vieții de apoi e departe, la capătul caznelor de acum. Nici măcar perspectiva iadului care se cască în biografia lor în caz că nu se prezintă să ștampileze unde trebuie nu îi sperie prea tare. Pentru mulți români, caznele drăcești din Statul paralel nu pot fi mai dureroase decât cele din lumea de acum și aici. Unii spun chiar că viața în comunism și de după aceea i-a făcut să considere iadul doar un desen animat cu buget redus.

Așadar războiul dintre Partidul stat și Statul paralel continuă. Se strânge oastea la PSD. Viermuială mare. Zilele acestea toate drumurile, chiar și cele mai întortocheate, duc la biroul central. Acolo e instalat un sens giratoriu unde s-au adunat stol musculițele de oțet ale partidului și se cred păsări de pradă. Pe platoul central se află, prin grija activului de partid și de stat, catafalcul masculului alfa, gata de folosință în cadrul programului Prima casă de veci. Liviu Dragnea nu se simte prea bine. Ceea ce părea zilele trecute o simplă gripă aviară s-a transformat într-o adevărată pestă porcină. Undeva e o ghilotină care-l așteaptă. Prin apele tulburi ale politicii plutește o scrisoare. La început era doar o aluzie de scrisoare. Toți știau de ea, dar n-o văzuse nimeni. Nu o semnase nimeni, dar o semnaseră toți. Citau din ea deși n-o citise nimeni. Acum au văzut cât sunt de mulți și au ales care e buzunarul partidului în care să intre (toți se înghesuie pe cel de la piept).

Dragnea se simte sacrificat. O vară întreagă s-a crezut făcător și desfăcător de regi de mucava și descoperă acum că a fost trădat chiar de cei care-i presărau petale în cale și-i lăudau hainele cele noi. Se uită acum la semnatarii scrisorii pierdute în presă și nu-i vine să creadă că tocmai cei pe care i-a crescut încă din eprubete în laboratoarele partidului îi julesc călcâiele și-l scurtează de nemurire. Sunt cei care-și rupeau mâinile de atâtea aplauze călduroase nu cu multă vreme în urmă, când el le cerea să semneze contracte sociale și politice în avans pe multe cincinale. Că și la partid are contabilitate dublă. Însă Dumnezeu nu le dă politicienilor români doar un gând de pe urmă, ci multe și contradictorii: trandafirii în care și-au îngropat îndrăgostiți liderul politic în primăvară au putrezit toamna aceasta. Au decis că e momentul să debaraseze de ei chiar dacă șeful cel mare încă mai e agățat în spinii lor. Prea miros a stricat și corupție. E foarte probabil că Dragnea va urma drumul pe toboganul lui Ponta, abandonat și el de ai lui înainte de alegerile din 2016, pentru că trăgea în jos procentele partidului. E și motivul invocat în scrisoare: nu corupția agravată și în formă continuată a șefilor și șefuților, nu dosarele și cercetările penale în care e îngropat șeful cel mare, nu falimentul politicilor sociale a determinat revoluția permanentă din partid, ci scăderea procentelor electorale, imaginea șifonată și prea multele războaie drepte, dar costisitoare.

Partidul are un plex sensibil și vulnerabil, chipul lui Dragnea, care primește palme de la toți adversarii: și de la Fără penali, care îl prezintă drept întruchiparea corupției, și de la rezistența din stradă, care îl consideră autorul principal al represiunii din 10 august, și de la societatea civilă în ansamblul ei care vede în el instigatorul unor reforme juridice contradictorii și fără sfârșit, că fără sfârșit par și dosarele în care e implicat. Se pare că și discursurile despre Statul paralel au fost aplaudate la Congresul partidului și la mitingul din vară doar din complezență. În fapt, toate realizările partidului ar fi minimalizate și compromise de vulnerabilitățile liderului. E prea expus criticilor pentru a rezista. A făcut greșeli impardonabile. Are un ego cât Federația Rusă. Și-a numit oamenii în poziții-cheie. A promovat în „guvern, ministere, agenții, alte instituții publice (...) persoane cu evidente carențe profesionale, incapabile să comunice corect, argumentat, pe temele guvernării.” Și, pentru a dovedi că, în ciuda criticilor, nu vor răul șefului ci binele partidului, intenționează ca, după decapitare, să-l substituie cu Viorica Dăncilă că tot a dovedit ea că nu are carențe profesionale, că e capabilă să comunice corect și argumentat pe temele guvernării. Acum lăsând gluma deoparte, chiar dacă nu s-a ridicat mereu la nivelul tribunelor la care a fost pusă, Viorica Dăncilă a fost o persoană disciplinată, exact cum o recomanda Dragnea. Goală de conținut ca o cutie de rezonanță. Dacă pui urechea nu auzi marea, ci vocea șefului cel mare. O decapitare rezonabilă.

PSD e un dragon cu multe capete seci, astfel că-și poate permite să piardă unul pentru a merge mai departe. Mulți alți Liviu Dragnea așteaptă nerăbdători la coadă să-și umple gamela cu ciorba reîncălzită a guvernării. Presiunea e mare, mai ales că la coadă s-au așezat și oile rătăcite ale partidului acum turbate de foame. Victor Ponta a scobit prin arhive în cinstea Comitetului Executiv al partidului și a descoperit o poză în care Dragnea fraterniza cu dușmanii din Statul paralel la o cafea de vorbă. Acolo era și Laura Kovesi, amazoana care promitea să ne apere de corupți bând brudenschaft cot la cot cu ei. Tot la măsuța aceia erau înghesuiți și șeful SRI de-atunci, George Maior, dar și ceafa grea de treburi a prea-generalului Gabriel Oprea. Laura Kovesi privește cu interes într-o parte de ne face să ne gândim cine oare o mai fi fost la întâlnirea aceea la care ea pretindea cu vehemență că nu a participat. Poate că Ponta însuși care s-a amputat pentru a-l lăsa în centrul atenției pe Dragnea? Sau poate că era Băsescu? Și poza, poza oare cine o va fi făcut? Generalul Coldea pe atunci slugă preaplecată dar atentă? E o poză istorică, oricum, pentru că demonstrează că statele paralele ale lui Dragnea și ale lui Maior și Kovesi nu intră în coliziune așa cum și-a vrăjit șeful PSD activul naiv de partid, ci se îndepărtează cu viteze cosmice unul de celălalt. Maior de pildă a trecut deja Atlanticul. Are dreptate Ponta: o poză spune mai mult decât cele o mie de cuvinte ale scrisorii de despărțire care circulă prin PSD. Dar Ponta nu e dezinteresat. Stă acum cu popcorn și Coca-Cola și admiră incendierea Romei pe fereastra calculatorului. Așteaptă momentul în care va fi rechemat în partid pe caii cei mari. Nu e singurul în așteptare. Fostul său siamez politic de la PNL, Crin Antonescu, a ieșit din bârlogul unde-și primește cecurile de parlamentar și a anunțat că vrea să schimbe liga județeană și să intre în competiția pentru europene. El e un caz social pentru că soția sa, europarlamentară de două mandate, nu prea dă pe-acasă și speră amândoi votul de la anul să ducă la reunirea familiei. Crin Antonescu dovedește astfel odată în plus că rinocerizarea are degradeuri și că, după tăcerea complice și profitabilă din ultimii ani, platoșa de toval trasă pe caracter are încă locuri moi și sensibile. De pildă, grija pentru ziua de poimâine. Dar nu există animale politice solitare și asociale. Crin Antonescu este dublat de un alt resuscitat politic, Vasile Blaga, mâna dreaptă amputată a lui Băsescu și co-președinte al PNL. Și el se vrea european și s-a pus pe liste pentru un bilet de odihnă și tratament la Parlamentul european. La urma urmei, vine momentul în care orice deputat începe să se gândească la pensia de eurodeputat.

Cu toții sunt purtați de instinctele lor naturale (frică, foame, plăceri) deci se comportă firesc, de parcă nu ar exista altcineva decât voturile, sufletele și buzunarele alegătorilor. Dacă vreți să descâlciți misterele scenei politice nu mai trebuie să vă conduceți după dictonul Cherchez la femme, ci după Show me the money! Căci banii, mai ales, ca resursă principală de putere și plăcere, alimentează în primul rând mișcările pe marea scenă politică și mica scenă de spectacol. Primarul sectorului 5 a ținut să marcheze cinci decenii de existență a sectorului cu pricina și a organizat o paranghelie cu bani serioși. Sectorul cinci este unul dintre cele mai bogate în probleme. Desigur, sutele de mii de euro cheltuite pe sindrofia cu pricina ar fi putut fi investite în repararea școlilor, în canalizarea și asfaltarea străzilor, în bunăstarea copiilor, cei mai săraci din tot Bucureștiul, în urbanizarea unui sector pe care infracționalitatea și înapoierea l-au făcut legendar. Dar când dai 40 de milioane de euro pe un referendum inutil, nu te mai uiți la șapte sute de mii cu care cumperi cozonac pentru săraci. Spectacolul a fost prezentat de un cântăreț trecut de primele două tinereți artistice care a primit un bonus consistent pentru lui glumele transpirate. El a mai prestat și ca solist al trupei din care face parte, altminteri cunoscută și respectată. După atâta dragoste cu primarul PSD, pastilele de a doua zi au fost amare. Presa întreagă, mai ales rețelele de socializare, au făcut din cântăreț un rapsod al corupților din PSD, complice la marile țepe cu pretenții culturale la care s-au dedulcit primarii pentru că cultura și arta sunt mai greu de contabilizat în actele fiscale. D-aia s-a și umplut țara de busturi. Trupa cu pricina, sensibilă cum spuneam, a simțit că-i scade cota de piață și nu a vrut să se vândă pe 30 de arginți (mai precis unsprezece mii de euro) așa că a anunțat că donează banii asociației Dăruiește viața! care vrea să construiască un spital oncologic pentru copii. Au fost refuzați fără drept de apel. „Nu putem accepta ca acest proiect |(...) să devină un instrument de aplanare a unor crize de imagine,” scria conducerea asociației. Cu alte cuvinte, nu vă spălați conștiința murdară în apele noastre. Dăruiește viața! a refuzat niște bani de care avea nevoie ca de aer pentru că nu dorea să moștenească nici mirosul insuportabil al banilor (care, a propos, au miros) și nici complicitatea indirectă cu primarul care i-a escamotat din bugetul local. O asemenea știre îl poate face și pe cel mai mare mizantrop dintre noi să-și recapete încrederea în specie. Poate că, până la urmă, chiar dacă pare uneori un iad, viața de aici și de acum are și continente paradisiace. Doar că trebuie să treci dincolo de de mlaștinile politicii și de cortinele de fum ridicate de cădelnițele cu care se tămâiază aleșii.

Vezi comentarii (4)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG