Linkuri accesibilitate

Bătrînelul revoltat şi dezagregarea socială


„Da noi şi treabî avem cu pasajeru aşela?”

Ora 06.00. Staţia terminus Şoseaua Balcani. Sîntem patru oameni în staţie: scriitorul Iulian Ciocan, un bătrînel grizonant şi două gospodine cu sacoşe mari. Un troleibuz nr. 3, cu uşile deschise, ezită să plece.

La un moment dat, în depărtare apare o femeie care aleargă, gîfîie, gesticulează şi strigă: „Spuneţi-i să mă aştepte, oameni buuuuuuni!!!” Îi spunem şoferului, eu şi bătrînelul grizonant, să mai aştepte. Femeia intră în troleu şi acela pleacă.

Bătrînelul revoltat şi dezagregarea socială
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:18 0:00
Link direct


Bătrînelul grizonant se întoarce spre gospodinele cu sacoşe: „Da' voi de ce aţi tăcut? De ce nu i-aţi spus şoferului că mai vine un pasager?” O gospodină îi răspunde: „Da noi şi treabî avem cu pasajeru aşela?”

Şi imediat bătrînelului grizonant îi sare ţandăra. El începe a profera blesteme, a înjura, le ia în colimator pe gospodinele uluite: „N-aveţi nici o treabă, da? Normal, pentru că vă doare-n cot de alţii. Aşa se ajută moldovenii între ei, nu? Ce rahaţi de oameni! Aşa e moldoveneşte!!! Şi cînd un om cade pe stradă, voi spuneţi că el e un beţivan! Dar poate omul acela are infarct, uăi! Ce rahaţi sînt moldovenii! Îmi spunea mie tata, în tinereţe, să ajut oamenii. Iaca, am 63 de ani, şi văd că nu am pe cine ajuta. Numai rahaţi care se gîndesc la ei în jur...”

Am omis din motive lesne de înţeles cuvintele licenţioase, urîte, scabroase, folosite din abundenţă de omul revoltat. Bătrînelul grizonant şi foarte supărat pleacă, ca şi cum n-ar fi aşteptat un troleibuz. Gospodinele sînt uluite, au nişte ochi cît cepele. Sînt şi eu uluit niţel.

XS
SM
MD
LG