Acum 10 ani, în 2008, autorităţile moldovene realizau cu acribie un proiect grandios al cărui scop era reîntoarcerea gastarbeiterilor acasă. Conducătorii de atunci, în frunte cu Vladimir Voronin, declarau că moldovenii care muncesc peste hotare sunt informaţi despre schimbările social-economice din Moldova, despre Programul de Abilitare Economică a Tinerilor, ce le oferă tinerilor specialişti de pînă la 30 de ani posibilitatea să-şi iniţieze propria afacere, despre procurarea caselor pentru tinerii specialişti în localităţile rurale, case care, după 5 ani de muncă, vor putea fi privatizate…
Au trecut 10 ani, un deceniu lung şi complicat, şi cred că putem trage nişte concluzii. Efortul conducătorilor de a-i aduce acasă pe moldovenii plecaţi a născut un şoarece. Da, au venit nişte oameni obosiţi. Dar şi mai mulţi au plecat. Exodul continuă. Mulţi pleacă cu familiile sau îşi aduc rudele în străinătate. Şi nu pentru că chemarea tînguitoare a conducătorilor nu se aude. Se aude ea bine. Dar oamenii văd ce se întîmplă în ţară. Ştiu bine ce pensii şi salarii au cetăţenii din RM, dacă nu au norocul să fie judecători. Văd ce se întîmplă în spitalele moldoveneşti. Şi în mod normal preferă să rămînă pe alte meridiane. Acolo unde grija faţă de om e mai pregnantă şi mai autentică.
N-au dat roade nici Programul de Abilitare Economică a Tinerilor, nici alte eforturi ale guvernanţilor. Mai nou, primarul Orheiului, controversatul om de afaceri Ilan Shor îi cheamă acasă pe orheienii plecaţi în alte ţări. Cred că şi chemarea lui Ilan Shor va avea rezultatele chemării de acum 10 ani.
Nu vor să se întoarcă oamenii în fieful decăderii morale şi hoţiei fără frontiere. Cei puţini care revin se întorc de nevoie, pentru că situaţia îi impune. Dar cîntecele seducătoare ale conducătorilor se vor mai auzi multă vreme. Vor înceta cel mai probabil atunci cînd în Moldova într-adevăr va fi bine. Adică peste vreun secol.
