Revin, fără prea mare plăcere, la „scandalul laptelui”. Vasăzică, Agenția Națională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) a ridicat vineri de pe rafturile unor magazine produse lactate ce conţin uleiuri vegetale şi a aplicat mai multe amenzi. Iar directorul ANSA a mărturisit că el ştia că există „companii neoneste”, că ANSA muncea, doar că nu pentru presă.
Stau şi mă gîndesc ce înseamnă declaraţia asta. Cum adică „nu pentru presă”? Pentru cine munceşte ANSA? Şi de ce oamenii n-ar fi trebuit să afle IMEDIAT că există „companii neoneste”? Ca să aibă iluzia că ele sînt oneste? De fapt, cum să mai înţelegi cine e onest şi cine nu e onest în ţara asta?
Că ANSA a aplicat nişte amenzi o fi bine. Numai că amenzile astea, de 12-15 mii de lei, sunt oare conforme cu neregulile depistate? Nu pot să înţeleg şi altceva. ANSA vorbeşte despre grăsimi vegetale, dar nu vrea să ne spună despre ce grăsimi anume e vorba. Păi, stimabililor, noţiunea asta de „grăsimi vegetale” e foarte elastică. Ce aţi găsit, de fapt, în lactatele acelea? Poate ne spuneţi şi nouă, naivilor care cumpără aceste produse? Cît de dăunătoare sunt ele pentru sănătate? Nu cumva ar trebui să cerem nişte despăgubiri?
Iar detaliul cel mai grav este următorul. Ani de zile noi am cumpărat nu ceea ce voiam să cumpărăm. E un soi de truc, un soi de minciună, nu-i aşa? Şi cum vrea ANSA să se termine povestea asta? Doar să le aplice unora nişte amenzi modice? Dar cum rămîne cu chestia că noi am mîncat ceea ce nu voiam să mîncăm? Asta nu mai contează? Şi putem să mai fim siguri că de acum încolo vom şti ce conţin lactatele?
