Trepidantă e viaţa în Republica Moldova, în spaţiul tranziţiei interminabile. Ne soskucişisea, vorba unui vecin mucalit de-al meu.
În premieră, Ministerul Sănătăţii a acţionat în judecată absolvenţii Universităţii de Medicină care au refuzat să muncească în instituţiile medicale din raioane şi sate, conform repartizării făcute de minister. Ministerul Sănătăţii le cere acestor studenţi să restituie cheltuielile pentru instruirea lor. Un atu mare al Ministerului e acela că are contracte semnate cu absolvenţii prin care aceştia se obligă să lucreze timp de trei ani conform repartizărilor. Prin urmare, Ministerul ar putea să aibă cîştig de cauză în instanţă. În atare situaţie, absolvenţii cu pricina vor trebui să plătească vreo 235 de mii de lei. Păi, cine dintre aceşti absolvenţi are asemenea sume? Cred că nu mulţi.
E un fel de băţ cu două capete aici. Pe de o parte, Ministerul Sănătăţii are dreptatea lui, are nişte contracte semnate de absolvenţii care dau bir cu fugiţii. E nevoie la urma urmei de medici şi la ţară, unde atîţia şi atîţia oameni au nevoie de servicii medicale de calitate. Şi de ar trebui, la urma urmei, să fie aceşti absolvenţi la fel de şmecheri ca politicienii traseişti? Oare nu ştiau ei la început ce semnează? Şi de ce schimbă acum macazul?
Pe de altă parte, e posibil să aibă dreptate şi absolvenţii care se eschivează să se ducă la ţară. Au ei oare condiţii bune la ţară sau în centrul raional pentru a munci? Au e la îndemînă aparatajul medical pentru ca să facă o treabă bună? Şi ce salarii au? 4-5 mii de lei? Nu e cam puţin pentru o viaţă la ţară?
Nu ştiu cum se va termina povestea asta. Dar e limpede că aducerea medicilor la ţară trebuie combinată cu dezvoltarea infrastructurii de toate felurile. Altminteri, nu vom putea să facem nimic. Şi nici judecata nu ne va ajuta.
