„Vom elabora o strategie ... ca serviciul să nu fie perceput ca o bâtă”, a declarat Vitalie Pîrlog în fața deputaților pe 21 decembrie 2017, la alegerea sa în calitate de director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS). El anunța „o agendă ambiţioasă” a schimbărilor, o cooperare mai strânsă cu societatea civilă și cu presa. Două luni mai târziu, Pîrlog și-a dat, însă, demisia. A afirmat că vrea să-și concentreze atenția asupra altei reforme, a unei organizații internaționale, Interpol. Există însă indicii că setea de reforme a lui Pîrlog este mimată, iar misiunea lui, indiferent unde și-o exercită, e alta.
Când a fost numit în fruntea SIS, Pîrlog, în vârstă de 43 de ani, a declarat în Parlament că a analizat îndelung propunerea coaliției de guvernare și că a acceptat în cele din urmă funcția pentru că vrea să contribuie „la dezvoltarea acestei instituții ... și la dezvoltarea capacităților pentru asigurarea securității statului Republica Moldova” (detalii aici – min. 1:08:30 al înregistrării).
Când s-a răzgândit, Pîrlog a spus, în cererea de demisie, că la numire nu chibzuise destul. După o nouă „analiză obiectivă, la rece”, a ajuns la concluzia că funcția de director al SIS i-ar pune sub semnul întrebării credibilitatea în cadrul Interpol, Organizația Internațională de Politie Criminală, unde conduce o comisie cheie.
Pîrlog a fost ales, în noiembrie 2016, membru al Comisiei de Control al Fișierelor Interpol, iar în aprilie 2017 devenea președinte al acestei comisii. Comisia decide, de exemplu, dacă cererile țărilor de anunțare în urmărire internațională a unei persoane sunt sau nu motivate politic, funcție de care asemenea cereri sunt acceptate de Interpol sau respinse (versiunea lui Pîrlog despre cum a ajuns Interpol a fost consemnată de portalul Tribuna).
Comisia a căpătat un rol mai mare în urma unei reforme recente, care limitează posibilitățile țărilor să obțină declanșarea „alarmelor roșii” ale Interpol, prin care o persoană este plasată pe lista criminalilor anunțați în căutare internațională. Limitarea acestor posibilități s-a făcut după ce s-a observat că unele regimuri autoritare abuzează de acest instrument al Interpol pentru a-și bloca oponenții politici, care riscă să fie arestați oriunde în lume.
În cererea de demisie din fruntea SIS, Pîrlog spune că decizia sa „are la bază dorința de a continua acele reforme importante, la inițierea cărora a coparticipat în Comisia de Control a Fișierelor Interpol”.
Dar unul din autorii principali ai reformei, politicianul conservator german (CSU), Bernd Fabritius, spune că nu a auzit ca Pîrlog să fi avut vreo contribuție. „Mie mi se pare foarte ciudată această declarație a lui Pîrlog. Nu este sarcina președintelui (comisiei) să-și reformeze propria bază de lucru, iar aceste reglementări sunt decise de Adunarea generală Interpol”, spune Fabritius. Născut în România, el a fost raportor special al Consiliului Europei pentru reforma sistemului Interpol. „În această calitate nu am avut niciodată de a face cu domnul Pîrlog, nu am primit nicio idee, nicio sugestie, nu am avut nicio colaborare cu domnia sa”, a declarat Fabritius Europei Libere. Click pe înregistrare pentru a asculta declarațiile sale pe larg.
Ministru al Justiției în perioada guvernării comuniste (a fost ministru din septembrie 2006 până în septembrie 2009), Pîrlog a candidat pe listele comuniștilor la funcția de deputat în 2014, și ar fi intrat în Parlament dacă era cu trei locuri pe listă mai sus: nu pe 24, ci pe 21.
După alegerea sa în calitatea de membru al Comisiei de Control a Fișierelor Interpol, în 2016, s-a văzut silit să dezmintă de multe ori că ar mai avea vreo legătură cu vreun partid. Dar suspiciunile de partizanat politic au revenit o dată cu alegerea sa ca director al SIS, la propunerea coaliției de guvernare coordonată de liderul PD, Vlad Plahotniuc.
„În mod obișnuit”, după cum o spune chiar Pîrlog în cererea de demisie din fruntea SIS, statutul de membru sau președinte al Comisei de Control al Fișierelor Interpol nu împiedică o persoană să dețină funcții în structurile de stat ale țării din care provine. Dar, în cazul său concret, Pîrlog spune că a „considerat corect să scoată orice suspiciune, oricât de fictivă, că ar exista vreun conflict de interese între funcțiile pe care le deține ... la șefia SIS și la șefia Comisiei de Control al Fișierelor Interpol”.
De ce ar fi Pîrlog un caz special? O sugerează un articol publicat pe 18 februarie de revista germane de investigație Der Spiegel. Articolul se intitulează: „Autocrați și criminali încearcă să infiltreze Interpol-ul. Să joace oare rolul-cheie niște figuri dubioase din Moldova?” („Autokraten und Kriminelle versuchen, Interpol zu unterwandern. Spielen zwielichtige Figuren aus Moldau dabei eine Schlüsselrolle?”).
Reforma lui Pîrlog
În articolul Der Spiegel, este descrisă mai întâi o „operațiune cu multe grade” a autorităților moldovene, care ar fi dus la Beijing, în septembrie 2017, câteva sute de litri de vin, votcă și coniac deghizate în valiza diplomatică, pentru o petrecere în marginea Adunării Generale a Interpol. „Operațiunea cu multe grade pare să se fi încununat de succes. La scurt timp după aceea, Adunarea a ales un ofițer superior de poliție din Moldova în calitate de membru al Comitetului Executiv al Interpol, reprezentând Europa”, scrie Der Spiegel. Alesul este Fredolin Lecari, despre care în articol se spune că „este considerat un om de încredere al oligarhului Vladimir Plahotniuc”.
Despre celălalt moldovean din Interpol, Pîrlog, în articol se spune că ar avea o „reputație dubioasă” de pe când era ministru al Justiției, în momentul în care „mișcarea democratică din Moldova era reprimată sângeros de către regim”, o referință la aprilie 2009.
Criticii Interpol-ului, inclusiv politicienii occidentali, se tem că în spatele „recrutării de personal dintr-un paradis al spălării banilor cum este Moldova”, unde demnitarii sunt controlați de „clici oligarhice”, se poate ascunde „o încercare a liderilor autoritari și organizațiilor criminale internaționale de a influența conducerea organizației de combatere a crimei globale”, se mai spune în articolul Der Spiegel.
Politicianul german Bernd Fabritius, citat și de Spiegel, spune că folosirea „alarmelor roșii” ale Interpol împotriva oponenților poate fi abuzată de dictatori, care pot cere darea în căutare a oponenților, sau de oligarhi, care pot încerca și ei să-și elimine concurenții.
Există tot mai multe dovezi că acest lucru se și întâmplă, ne-a spus Fabritius. Mai mult despre cum poate fi abuzat sistemul Interpol ascultați aici.
De fapt, autoritățile moldovene au și cerut declanșarea alarmei roșii a Interpol împotriva politicianului Renato Usatîi, un rival al lui Vladimir Plahotniuc. Acuzat de implicare într-un omor și refugiat în Rusia, Usatîi a evitat anunțarea sa în căutare internațională, după ce s-a plâns, în iunie 2017, că cererea autorităților moldovene ar fi motivată politic.
Decizia de a nu-l anunța pe Usatîi în căutare internațională a fost luată de Comisia de Control al Fișierelor Interpol, dar fără Pîrlog. El a fost exclus de la examinarea acestui caz, datorită unei prevederi care interzice membrilor Comisiei să ia parte la examinarea cazurilor care provin din țările lor de origine.
Și atunci, nu este neutralizat pericolul influențării deciziei? Bernd Fabritius spune, într-un exemplu pur teoretic, că aflarea unei persoane controlate de un oligarh într-o poziție cheie din Interpol face sistemul vulnerabil. Oligarhii din Ucraina, de exemplu, are putea folosi reprezentantul moldovean la Interpol, sau invers.
La numirea sa în fruntea SIS, Vitalie Pîrlog promitea o reformă care să-i schimbe imaginea de instituție represivă, ce-și urmărește cetățenii și le interceptează convorbirile - o reformă necesară. Dar s-a răzgândit peste două luni. La demisie, spune că vrea să participe la reformarea Interpol, deși nu reformă i se cere să facă acolo. Câte luni o să treacă până auzim despre o nouă demisie?
Editor Mircea Țicudean.
