Politicienii nu sunt niște domnișoare de pension și nu ezită să se servească de toate armele pentru a-i combate pe adversari. A-i combate și, pentru ca efectul să fie și mai puternic, a-i discredita. Nu altceva fac acei gazetari, mult prea numeroși din păcate, care în loc să fie echidistanți se transformă în propagandiști zeloși. Dacă analizăm mai îndeaproape retorica diabolizării adversarilor politici constatăm că ea nu excelează nici prin imaginație nici prin subtilitate. Partidului social-democrat, de exemplu, i s-a lipit – de mai mulți ani – eticheta „ciuma roșie”. Cei în cauză n-au făcut prea mare efort ca să contracareze această formulă stigmatizantă. Liviu Dragnea n-a găsit altceva mai bun decât să vorbească la infinit despre „statul paralel”, o forță ocultă care vrea răul românilor. După ce Dragnea a intrat la închisoare, tot discursul cu „statul paralel” a devenit caduc și ridicol. Cealaltă acuză la adresa opoziției de atunci și mai ales a zecilor de mii de manifestanți din iarna lui 2017 a fost aceea de „sorosiști”, unelte plătite ale lui Soros - clișeu care mai circulă și astăzi.
Fiindcă la acele manifestații de protest participanții se reuneau sub semnul „Rezist”, a apărut un nou cuvânt: „reziștii”, dublură a prea uzitatului „sorosiștii”. Actuala opoziție social-democrată îi vizează astfel mai ales pe cei din alianța USR-PLUS, aflați în coaliția de la guvernare. Există cel puțin două posturi de televiziune care bombardează publicul cu fel de fel de pretinse „știri” despre nenorocirile pe care le provoacă „reziștii”. Iată doar câteva exemple, dintr-o recoltă ce tinde să ia dimensiuni gigantice: „Reziștii vor să pună mâna pe televiziunea publică”, „ Gafele reziștilor habarniști de la guvernare”, „Cele mai mari proteste față de regimul rezist”, „Tragedii în lanț în regimul rezist” etc.,etc. Un moment important în lupta împotriva „reziștilor” a fost moțiunea de cenzură din parlament vizându-l pe ministrul Sănătății Vlad Voiculescu (moțiune care a eșuat). Vlad Voiculescu este un personaj în cel mai înalt grad detestat de anti-reziști și iată cum titra un post TV în ziua votului din parlament: „Vot pentru destituirea ministrului rezist; sfidarea lui Voiculescu – anunță că stă 4 ani la ciolan”. Vulgaritatea exprimării nu trebuie să ne mire; Marcel Ciolacu, liderul social-democrat, vorbește în acești termeni despre prim-ministrul Florin Cîțu: „Cîțule, jos labele de pe justiție”, „Cîțu a primit la Bruxelles niște palme peste ochi”.
„Reziștilor” li se mai spune și „neo-marxiști”, ceea ce iarăși nu e o găselniță prea grozavă. Folosită anapoda, eticheta duce la un delicios non-sens: „Neo-marxiștii vor să privatizeze bogățiile statului”. Dar în această retorică rudimentară e inutil să cauți o logică. Singurul scop este tăvălirea în noroi a adversarilor și, trebuie s-o recunoaștem, unora le reușește din plin.
