Linkuri accesibilitate

Politica externă „echilibrată” se traduce prin intrarea în zona eurasianismului (Iulian Chifu/ blogurile Adevărul)


Revista presei de la București.

Republica Moldova parcurge în ritm alert drumul de la monitorizare strictă şi presiune pentru reforme la sancţiuni, scrie Iulian Chifu pe blogurile Adevărul. Diagnosticul e pus comparând felul în care oficialii de la Chișinău evită să califice sau să intre „în conflict verbal direct cu Bucureştiul sau Bruxellesul” cu acţiunile şi documentele PSRM, la care se adaugă „tăcerea vinovată” a democraților.

Un document emis de PSRM la 14 ianuarie nu revizuiește în niciun fel documentele Congresului PSRM „care prevăd o renegociere sau rupere a Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu UE, respectiv federalizarea Republicii Moldova şi transnistrizarea de facto a statului cu capitala la Chişinău”, dar prevede „consolidarea statalităţii Republicii Moldova” și garantarea neutralității sale – ambele nestingherite de existența trupelor ruse în Transnistria, de cedările la propriile legi şi principii în faţa Tiraspolului, în faţa acţiunilor agresive ale separatiştilor în Zona de Securitate, sau de „legile segregaţioniste pentru o pretinsă autonomie găgăuză nesubstanţiată politic”, scrie Chifu.

„Contrar angajamentelor încă în vigoare şi programelor de sprijin şi pregătire finanţate deja”, documentul include refuzul participării armatei la misiuni și la exerciţii sub egida NATO. Politica externă „echilibrată” se traduce de fapt prin intrarea în zona eurasianismului: e lăudată iniţiativa preşedinţilor Rusiei şi Franţei privind formarea unui singur spaţiu continental de la Lisabona la Vladivostok” și susținută calitatea Republicii Moldova de membru al Comunității Statelor Independente, „cu participarea la noi proiecte de integrare în CSI”.


Revista 22 a împlinit 30 de ani și publică un număr aniversar, cu participarea tuturor șefilor de până acum ai revistei, cu excepția primului – Stelian Tănase. Andreea Pora, redactor-șef în prezent, reamintește că 22 e singura publicație care a rezistat treizeci de ani cu statut independent, fără să se abată de la principiile pe care și le-a asumat în 90. Azi toată lumea știe că „la 22 nu au existat și nu există «comenzi», interese obscure, cenzură, moguli și tot ceea ce a dus la degradarea media”.

Gabriela Adameșteanu mărturisește: „După atâta timp de când m-am desprins de ea, încă mi se întâmplă să visez că sunt în biroul de la etaj și ceva nu e gata, ceva lipsește, ceva e greșit și eu trebuie să rezolv, repede, repede”. Totul a fost greu, începând cu atașamentul estul de neglijent al GDS-ului pentru publicația apărută sub egida sa și sfârșind cu teribilele crize financiare, pe care le-a atenuat, cât a putut, regretatul Mihnea Berindei.

Rodica Palade republică articolul de la aniversarea de 25 de ani ai revistei, în care spune: „a fi lângă GDS & 22 a însemnat credinţa mea superstiţioasă, egoistă că, aflându-mă acolo, nu pierd sentimentul preţios al zilei de 21 decembrie 1989”.

Următorul redactor-șef, Armand Goșu crede că misiunea revistei va fi mai grea de acum înainte, „pentru că presa are de luptat nu doar împotriva ideilor gata făcute, ci și împotriva narațiunilor construite ca să stârnească emoții și nu să stabilească faptele, spunând răspicat adevărul”.

În fine, Alexandru Lăzescu preferă o analiză a acestor ani: „Am plecat la drum în 1990 cu multe speranțe și incertitudini; terminăm parcursul de trei decenii cu la fel de multe îndoieli și incertitudini nu doar în privința noastră, ci și a lumii în care trăim”.

XS
SM
MD
LG