Linkuri accesibilitate

„România se îndreaptă spre organizarea președinției Consiliului UE, precum Titanicul spre iceberg” (Ziare.com)


Ziare de la București

Revista presei românești

Doi dintre comentatorii zilei pun în discuție slăbiciunile opoziției. Andrei Pleșu își mărturisește în Dilema Veche remușcările pentru pesimismul cronic pe care l-a dobândit. Când se caută disperat soluții, spune că își amintește automat „eşecul mai tuturor iniţiativelor civice la care am fost părtaş sau martor de-a lungul ultimilor 25-30 de ani. Nenumărate semnături (prestigioase, desigur!) pe nenumărate apeluri ale societăţii civile, tot soiul de speranţe şi angajamente politice de bună-credinţă, deviate de oameni prost aleşi şi de împrejurări tulburi, proteste publice mai mici sau mai mari, pe care însă cei vizaţi nu dau doi bani”.

O ţară ca România nu are nevoie de fragmentarea opoziţiei în mici formaţiuni de paradă

Acum se întreabă ce e totuși de făcut și alcătuiește o listă de urgențe, fără să dea sentimentul că chiar le crede realizabile: „o ţară ca România nu are nevoie de fragmentarea ţanţoşă a opoziţiei în mici formaţiuni de paradă”. Trebuie știut că manifestațiile, flash mob-urile și lozincile istețe nu sunt suficiente, nici chiar când sunt arătate în sala Parlamentului. Până la anvergura gestului studentului din Piața Tiananmen e cale foarte lungă. „E nevoie de mai multă imaginaţie ofensivă, de reacţie politică sobră şi riguroasă, de rezistenţă pragmatică, dublată de construcţie strategică inteligent elaborată. Mulţimea protestatară trebuie să intimideze Puterea, nu doar să o ia la mişto sau să suduie”.

Vlad Zografi scrie pe Contributors.ro își amintește că în 1990, în Piața Universității se spune că lucrurile se vor schimba numai cu o altă generație. Ei, n-a fost așa. Partidul fondat de Ion Iliescu este și astăzi la același 35% și s-a aflat mereu la putere sau în opoziție în situația de a controla, practic, puterea. Românii, spune Zografi, au o problemă de mental colectiv. De fapt, două probleme: „absența perspectivei pe termen lung și absența simțului onoarei.

Românii au o problemă de mental colectiv.

Prima explică de ce mulți preferă acum creșterea iluzorie a veniturilor (...) în detrimentul unei politici raționale de investiții. A doua explică interesul scăzut de care se bucură lupta anticorupție”. Oamenii opoziției politice sunt și azi la fel de decuplați de realitate pe cât erau cei veniți din străinătate imediat după căderea lui Ceaușescu. Opoziția se adresează la infinit doar celor care deja îi dau dreptate. În loc să atragă alte și alte categorii de alegători, dintre nehotărâți, partidele de opoziție nu fac decât să-și împartă și reîmpartă același electorat.

„România se îndreaptă spre organizarea președinției Consiliului UE, începând cu 1 ianuarie 2019, precum Titanicul spre iceberg. Cu deosebirea că iceberg-ul nostru era cunoscut și perfect evitabil. Mai pe românește, există toate premisele să ne facem de un râs fără precedent”, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com. Există deja această imensă problemă a guvernului de la București.

Nu e zi în care să nu apară alte și alte gafe intolerabile. Împotriva miniștrilor măcar se puteau lua măsuri. Nu s-au luat. Partea de organizare a numeroaselor reuniuni la nivel înalt care vor avea loc în România anul viitor nu e în niciun stadiu. La lista de întrebări pe care jurnalista le-a adresat guvernului a primit cu câteva zile bune după termenul legal un răspuns din care rezultă că nu s-a făcut cam nimic. În schimb, s-a spus deja că reuniunile nu vor avea loc numai în București, ci și în orașele din țară. Nu s-a recrutat personal, nu s-au făcut achiziții, nici vreun contract de sponsorizare, „nimeni nu știe unde vor fi cazați pe la Slatina, Focșani sau Vaslui delegațiile oficiale”. Vorba e: „Cine răspunde pentru previzibila catastrofă?”

XS
SM
MD
LG