Răzvan Voncu, comentator pe subiecte basarabene la secțiunea de bloguri a ziarului „Adevărul”, vede o ”Basarabie crucificată între două orizonturi adverse. (Și) Care, spre deosebire de Hristos Cel Înviat pe Cruce, nu va învia”, scrie jurnalistul. Cam asta ar fi ce a ”reușit” președintele Igor Dodon prin primirea țării sale ca observator pe lângă Uniunea Euroasiatică. O plecăciune inutilă. Nu va veni nimic către Republica Moldova de la această Uniune ”fictivă”, pentru că ea ”nu dispune de nici un mecanism financiar sau de fonduri de ajustare structurală”. Niciun bob de strugure mai mult nu va pleca la export într-acolo. Uniunea Euroasiatică n-ar avea cu ce plăti. În schimb, noul statut al Republicii Moldova e în deplină contradicție, consideră comentatorul, cu cel de țară asociată la Uniunea Europeană. De aici, au venit totuși pentru Chișinău ”imense avantaje: libertatea de circulaţie (veniturile obţinute de cei care lucrează în UE sunt una dintre resursele fundamentale ale republicii, azi), fondurile de pre-aderare (care, dacă ar fi accesate, ar rezolva câteva probleme grave, cum ar fi infrastructura) şi, mai ales, garanţiile în raport cu organismele financiare internaţionale (fără de care Republica Moldova ar fi dat faliment încă din urmă cu doi ani)”. Răzvan Voncu se miră că s-au găsit atâția intelectuali în Moldova, ”unii chiar economişti sau jurişti, (care) exprimă senin convingerea că Bruxellesul va permite Chişinăului ce nu a permis Londrei, iar Moscova îi va îngădui ce nu a îngăduit Kievului”: să aibă relații de colaborare și la vest, și la Est.
Valentin Naumescu analizează pe platforma Contributors.ro rezultatul referendumului constituțional din Turcia, care a împărțit practic această țară în două părți aproape egale. Puțin sub 50% au spus NU schimbărilor din Constituție dorite de actualul președinte Regep Erdoğan (e vorba mai ales de cele trei mari orașe cu deschidere occidentală - Istanbul, Ankara și Izmir). Puțin peste 50% au spus DA ”respectiv cu Turcia rurală și mic-urbană”. Erdoğan va putea fi reales la infinit ca președinte, puterile sale ca șef de stat au crescut, Turcia devine, cum scrie un alt comentator de presă, Ștefan Popescu, de la revista 22, un fel de sultanat, oricum va avea un regim dictatorial. Pentru Naumescu, mult mai îngrijorător este modul în care au votat la aceste referendum turcii din diaspora. Cei din Germania, Olanda, Belgia, Franța, Austria, adică ”nucleul dur al Uniunii Europene, au votat zdrobitor în favoarea puterilor crescute ale lui Erdoğan, ceea ce arată că, după atâția ani petrecuți în vestul Europei (mulți sunt din generația a doua), se simt străini și ostili valorilor Uniunii Europene”. Turcii din Marea Britanie, Cehia, Bulgaria și România, de exemplu, țări percepute ca în afara nucleului dur franco-german al Uniunii Europene, au votat în majoritate NU la referendum”. ”Este posibil, își formulează ipoteza Valentin Naumescu, ca radicalizarea turcilor (musulmanilor) din Europa să avanseze în oglindă cu ascensiunea partidelor naționaliste xenofobe din Uniunea Europeană, fără să pot spune neapărat că una este reacția la cealaltă sau invers. Sunt, ambele, la fel de nocive Uniunii Europene”. Le unește ”întoarcerea agresivă și amenințătoare la discursurile identitare (...) care de regulă premerg erele marilor confruntări”.
