Redacția site-ul G4media a realizat o sinteză a situației cu care se prezintă România la preluarea președinției Uniunii Europene. Întâi de toate, relații reci cu Bruxelles-ul, care a cerut Bucureștiului să renunțe la modificările aduse legilor justiției. Guvernanții români au răspuns „multiplicând diatribele suveraniste la adresa Bruxelles-ului”.
„Guvernul doamnei Viorica Dăncilă vrea să treacă rapid un decret de amnistie de care ar putea beneficia responsabilii politici care au probleme cu justiţia. Un astfel de proiect va marca încălcarea unei linii roşii, se atrage atenţia dintr-o sursă europeană”. În fine, e previzibil că „Bucureştiul va avea dificultăţi în a vorbi pe o singură voce, deoarece ţara cunoaşte o coabitare explozivă între majoritatea de stânga şi preşedintele de centru-dreapta Klaus Iohannis. Acesta din urmă, un pro-european convins, reprezintă ţara în cadrul Consiliului Europei”, scriu jurnaliștii G4media.
Dan Tăpălagă scrie pe același site că e tot mai probabilă candidatura lui Liviu Dragnea la alegerile prezidențiale din 2019. La ce i-ar folosi asta liderului social-democrat? I-ar folosi, scrie Tăpălagă: nu are niciun interes să promoveze la candidatură pe altcineva din PSD sau pe Călin Popescu-Tăriceanu, liderul ALDE. Pe de altă parte, se gândește probabil că niciun judecător n-ar condamna definitiv un candidat la alegerile prezidențiale (e vorba de procesul său în dosarul angajărilor fictive din Teleorman, al cărui final se tot amână). Cât despre viitorul discurs de campanie, n-ar fi niciun dubiu: „românul verde care ține cu românii vs. neamțul vândut străinilor. Cam la asta se va rezuma totul”.
Politologul Valentin Naumescu semnează pe Contributors.ro o analiză pe tema așteptărilor negative legate de anul care vine, pretudindeni în lume. Totul e pus în rama istoriei ultimului secol. Și după Primul Război Mondial, spune Naumescu, se vorbea insistent despre o viitoare conflagrație, și ea a avut loc în cele din urmă, părând că a descărcat o anume tensiune.
O listă de potențiale evoluții negative garnisește textul, cu precizarea autorului că nu e musai să se întâmple nici toate și poate că niciuna. Anii care vin ar putea aduce: o criză economică majoră, un război convențional devastator într-o zonă precum Coreea de Nord-Marea Chinei de Est sau Marea Chinei de Sud, Orientul Mijlociu/ Iran, Ucraina etc.; nu e exclusă extinderea fenomenului nemulțumiților (vezi „vestele galbene” din Franța).
Destrămarea Uniunii Europene, din cauza dezacordurilor crescânde privind politicile comune și interesele statelor naționale”, este o altă temere. La fel, ruperea coeziunii transatlantice, cu decredibilizarea NATO, ceea ce ar lăsa de izbeliște Europa de Est, ca și „revenirea la regimuri autoritare la început, apoi totalitare, cauzate de eșecul partidelor politice și de acumularea excesivă de putere în mâna unor grupuri restrânse, de factură iliberală, care exploatează temerile și frustrările oamenilor”.
Lumea ar mai putea fi lovită de un atac terorist „de proporții catastrofice”, de o pandemie ucigătoare, greu de stopat, de falimentul sistemelor de pensii, de tot felul de catastrofe naturale. Dacă toate acestea nu se vor întâmpla e foarte bine. Rămâne însă faptul că omenirea deja „așteaptă derutată, agresivă, confuză și anxioasă venirea lebedei negre”, cum se spune.
