Prestația României la președinția rotativă a Uniunii Europene este azi subiectul dominant. Radu Carp scrie pe blogurile Adevărul că programele culturale organizate la Bruxelles nu țin loc de proiecte cu conținut solid în aceste șase luni. România nu și-a formulat prioritățile.
„Malta a avut ca prioritate migraţia din Mediterana şi rezolvarea conflictului din Libia. Bulgaria s-a concentrat pe Balcanii de Vest. România, scrie Carp, ar fi putut prezenta ca prioritate relaţia UE cu ţările Parteneriatului Estic, punând accent pe Republica Moldova. (...) Ȋnsă, înainte de toate, România ar fi putut să fixeze ca prioritate absolută consolidarea mecanismelor democratice, a statului de drept şi a protecţiei drepturilor omului la nivel european. Există multe proiecte în acest sens, dar lipseşte tocmai coordonarea de la nivelul UE. A se observa că exact acest aspect lipseşte din bogata lipsă de priorităţi oficiale ale României”.
Principalele provocări sunt legate de Brexit, derapaje de la standardele statului de drept în țări precum Polonia și Ungaria, migrație. Or în niciuna din aceste chestiuni România nu are o poziție conturată.
Autorul analizei vorbește de asemenea de anul electoral din Republica Moldova. România va trebui să ia poziție în caz de suspiciuni de fraudarea a votului. Or legăturile vizibile dintre liderul social-democrat Liviu Dragnea și Vlad Pahotniuc nu favorizează asemenea exigențe. „Eventualitatea că (lui Plahotniuc) i-ar putea fi îngheţate conturile deţinute la bănci din UE nu este deloc hazardată. Problema este că domnul Plahotniuc, cetăţean român printre altele, are suficiente active şi în România. Cum va proceda Guvernul României în cazul în care va fi pusă o asemenea sancţiune pe ordinea de zi a reuniunilor pe care le va prezida?”.
Pe site-ul ziare.com, Matei Dobrovie se întreabă dacă președinția ar putea fi totuși un succes. Nu prea, pentru că „riscă să fie afectată de agenda anti-europeană şi anti-justiţie a PSD-ALDE şi de lipsa de viziune legată de marile dosare pe care va trebui să le gestionăm”. PSD și ALDE au aprobat deja ca motto: „ Coeziunea ca valoare comună europeană“. Dar care să fie valorile comune acestor partide și Uniunii? Tema e deja delicată. La Bruxelles plutește ideea de a înlocui în deciziile de politică externă şi securitate din Consiliul UE unanimitatea cu majoritatea calificată și sunt țări (Ungaria, Polonia) care nu agreează soluția. Din nou, România nu are o poziție definită.
Dan Tăpălagă scrie pe site-ul G4media că 2019 va fi un an dificil și din pricina alegerilor din România. Se va da o bătălie „fără prizonieri” între forțele pro și anti-UE, pro și anti-justiție, între occidentalism și naționalism. Sunt încă multe necunoscute. Ce va fi cu PSD: totul, spune Tăpălagă, depinde de scorul obținut la europarlamentare. Dacă va fi dezastru, atunci Dragnea s-ar putea vedea fără partid în jurul lui. Nu se știe nici cu ce candidat la președinție va veni principalul partid de guvernare. Tăpălagă preia inclusiv ipoteza că ar putea fi un nume-surpriză, de pildă președintele Academiei Ioan Aurel-Pop.
