Linkuri accesibilitate

O analiză a debutului de campanie electorală din Republica Moldova (Radu Carp/blog Adevărul)


Un război care „fragmentează dreapta, generează confuzie și demobilizare” (Dan Tăpălagă/g4media).

Radu Carp face pe blogurile Adevărul o analiză a debutului de campanie electorală din Republica Moldova. Observă că, la nivel vizual, ai zice că opoziția coalizată sub numele ACUM nu există. E invizibilă, din lipsă de fonduri. Acestei campanii îi lipsesc sondajele de opinie, mai ales cele credibile. Procentele vehiculate până acum au ecarturi foarte mari când vine vorba de Partidul Democrat, de Partidul Shor și de socialiști. În partea opoziției, estimările sunt destul de apropiate. Partidele politice par să evite confruntarea directă în circumscripții. Candidați cu nume sonor, și de la putere, și de la opoziție, au în mod ciudat drept adeversari personaje cvasi-necunoscute. „Liderii Partidului Acțiune și Solidaritate şi respectiv al Partidul Platforma Dreptate și Adevăr au preferat să intre în bătălii considerate mai sigure (Andrei Năstase la Chişinău, Maia Sandu în diaspora)”. Nici România, prin partidele sale politice, inclusiv PSD, și nici Rusia nu s-au arătat interesate de aceste alegeri. Lipsesc inițiativele de sprijin care veneau altădată dinspre București, iar Vladimir Putin își economisește forțele: PAS și PPDA au anunțat că nu vor colabora cu celelalte forțe politice, așa că e de așteptat să nu poată forma o majoritate. Kremlinul poate asista relaxat. Singura certitudine, arată analistul: „potenţialul de coaliţie al tuturor partidelor participante la alegeri este foarte redus. […] Probabil va exista un guvern minoritar, dar care va avea sprijinul unei majorităţi parlamentare invizibile, netransparente. Nu este exclusă nici varianta unui guvern tehnocrat“, pentru că „În Republica Moldova s-a învăţat lecţia guvernului Cioloş: prin susţinerea strict parlamentară şi menţinerea în eşalonul doi a unor funcţionari fideli, un partid (PSD, în cazul României) poate guverna în continuare”.

În România se înmulțesc atacurile la adresa lui Dacian Cioloș. Îl atacă politicienii, dar și presa. Ziarul Gândul, de pildă, ține să reproducă criticile lui Ion Cristoiu la adresa fostului premier tehnocrat. Jurnalistul întocmește o listă de așa-zise ciudățenii: faptul că Dacian Cioloș a continuat să fie în prim planul vieții publice și după încheierea mandatului de premier, și nu s-ar ști cine l-a susținut din umbră; faptul că a dat, așa, ca din întâmplare, peste un partid făcut de alții și l-a preluat (PLUS este actualul vehicul electoral după ce Cioloș nu a putut înregistra Mișcarea România Împreună timp de un an și jumătate din pricina repetatelor contestații și chichițe juridice).

Unul dintre cele mai mari pericole pentru evoluția politică din România este, în opinia lui Dan Tăpălagă (g4media), „un război de uzură între Klaus Iohannis și Dacian Cioloș”, agravat de o competiție între partidele din opoziție PNL, USR și PLUS, pentru ocuparea locului doi pe eșichierul politic. „Cel mai înțelept lucru pe care l-ar putea face atât Cioloș, cât și președintele Iohannis ar fi să se abțină de la noi atacuri reciproce, cel puțin până la europarlamentare […]. Odată intrați în spirala atacurilor, nu vor mai ieși curând din ea”. Un asemenea război „fragmentează dreapta, generează confuzie și demobilizare”. Deci, „armistițiu până după europarlamentare și decizie pragmatică, oricât ar fi de dureroasă după”.

XS
SM
MD
LG