Linkuri accesibilitate

„Dragnea e totuși o caricatură a dictatorilor” (Tereza Brândușa-Palade/ revista 22)


„Că democrațiile sunt imperfecte, fragile şi bolnave o știm încă de la grecii antici” (Matei Vișniec/ Dilema Veche)

Într-un comentariu postat pe site-ul revistei 22, Tereza Brândușa-Palade se întreabă dacă în România bate cumva un vânt de dictatură. Răspunsul scurt, dedus din text, ar fi că nu.

„Dragnea e totuși o caricatură a dictatorilor care au avut succes pe aici. Amenințările lui de birt sătesc sună totdeauna ridicol. Aparatul de stat ascultă în general de acest jupân, dar ecoul ieșirilor lui nervoase în stil cârciumăresc nu prea sperie pe nimeni”, scrie Palade. La urma urmei, cu toată atmosfera apăsătoare, ea spune că „nu trăim ca în atmosfera înghețată a epocii Iliescu-Năstase, chiar și pentru faptul că e atâta gălăgie în spațiul public.

Protestele s-au extins molipsitor, de la #Rezistenți la magistrați, actori, profesori universitari, studenți și tineri. Gâlcevile se țin lanț, nu numai între PSD-ALDE și Opoziție, sau între Guvern și magistrați plus societatea civilă, ci și între «marea» Opoziție de fațadă, somnolentă și auto-suficientă a PNL și «mica» Opoziție gureșă și dinamică a USR, dublată acum de PLUS”.

Tereza Brândușa Palade se liniștește singură constatând că, deși este o epocă a „controlului fluid prin teorii ale conspirației, e ceva inedit. Dihania politică numită „«liberalism populist» nu seamănă nici cu ceaușismul, nici cu epoca Iliescu-Năstase”. Nu e mai puțin adevărat, spune comentatoarea, că autocrațiile populiste sunt periculoase. „Minciunile propagandei conspiraționiste țes o lume paralelă, un tărâm etnocratic izolat unde curge lapte și miere. Or, această lume nu poate exista nicăieri în realitate”. O vreme, iluziile pot fi întreținute, dar pe urma, inevitabil, irumpe realitatea, cu prostul ei obicei de a contrazice discursurile liderilor populiști.

Matei Vișniec se apleacă asupra iluziilor Europei. În Dilema Veche el anunță mesajul comun care poate fi extras din multe cărți apărute în spațiul occidental: „Să nu spuneţi că n-aţi ştiut.“ „Că democraţiile sunt imperfecte, fragile şi bolnave o ştim încă de la grecii antici. Că democraţia este un sistem de organizare prost, totuşi cel mai bun dintre toate câte a inventat omul, o ştim de la Churchill. (…) Că toate lucrurile au un început şi un sfârşit, inclusiv civilizaţiile, pare să fie o constatare filozofică de bun-simţ. Dar ideea că ar trebui să ne obişnuim deja cu moartea democraţiei şi cu revenirea unei epoci totalitare mi se pare inacceptabilă”.

Se abuzează de comparații cu perioada dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Vișniec nu marșează: „Sunt nişte lideri precum Vladimir Putin, Viktor Orbán, Recep Tayyip Erdogan, Xi Jinping, Donald Trump simptome ale restrângerii libertăţilor publice şi ale unor noi forme de totalitarism? La nivelul angoaselor sociale, există unele similitudini”. Totuși, intelectualii, scriitorii, artiştii europeni au o altă stare de spirit decât acum 80 de ani. Mai bună, chiar și la „un scriitor deprimat şi cinic precum Michel Houellebecq”, ori el „a devenit demult un lansator de alertă”.

XS
SM
MD
LG