Linkuri accesibilitate

România nu trebuie salvată, ea se salvează prin însăși fibra ei matură, cultă și responsabilă (Vasile Zsolt Grigoruț/Contributors.ro)


Revista presei de la București.

Analiza lui Valentin Naumescu de pe platforma contributors.ro pornește de la ideea că „în esență, a fost un vot bun pentru Uniunea Europeană”: două treimi au votat partide pro-europene „care susțin valorile democrațiilor liberale şi continuarea integrării europene, adică o majoritate robustă, indubitabilă”. Prin prezența mare la vot, comparabilă cu cea de pe când Uniunea cuprindea doar 12 state) se vede că s-a petrecut o conștientizare politică deopotrivă în Vest și în Est.

Înseamnă, spune analistul, că „ceasul declicului crizei politice prelungite a UE a sunat şi din acest moment ne putem aștepta la clarificări viitoare ale direcțiilor și problematicilor în discuție, într-un sens sau în altul”. În același timp, așa cum au ieșit rezultatele, e clar și că unele negocieri importante la vârful Uniunii Europene vor fi mai dificile de acum încolo, iar „evoluția UE va depinde de evoluțiile politice din democrațiile naționale”, de „ceea ce se va întâmpla în anii următori în Franța cu popularitatea lui Macron, în Germania post-Merkel, în scandalul imens din Austria, în Italia dominată politic de Salvini, în Grecia după alegerile anticipate, în Polonia sau România după alegerile din 2019-2020, se va reflecta inevitabil în deciziile Uniunii Europene și în direcția blocului comunitar”.

România, mai scrie Naumescu, a reușit o performanță serioasă. Partidele pro-europene (de opoziție în țară), liberalii și alianța USR-PLUS, trimit în Parlamentul European nu mai puțin de 18 eurodeputați, devenind „a treia forță politică în cadrul grupurilor pro-europene din noul PE”.

Rezultatul spectaculos al scrutinului european din România, combinat cu referendumul pe justiție, a simplificat oarecum situația, dar nu a creat premise de soluții pe termen scurt, arată Ovidiu Șimonca în săptămânalul Observator cultural. Dacă opoziția introduce rapid, în iunie, o moțiune de cenzură și ea eventual trece, se pune problema cine va guverna ulterior. Opoziția actuală nu poate prelua guvernarea fără să aibă un tablou clar al situației economice, de presupus dificile, a țării: datorii, scadențe etc.

Dacă însă nu se depune moțiune de cenzură, electoratul va fi și mai dezamăgit...

Așadar, riscuri mari de a dezamăgi electoratul care are așteptări mari. Dacă însă nu se depune moțiune de cenzură, electoratul va fi și mai dezamăgit: oamenii au votat pentru altceva decât acest Partid Social-Democrat lăsat de Dragnea într-o stare îngrozitoare și altceva decât acest premier incompetent. Mai e și diaspora, cu imensa frustrare legată de blocarea votului pentru mii de români. Aceasta este tema pe care Ovidiu Șimonca că ar putea-o considera PSD motivul unei retrageri de bunăvoie de la guvernare. Și atunci, din nou: cine va guverna?

Pe site-ul contributors.ro, un articol semnat de Vasile Zsolt Grigoruț scrie despre cum e salvată in extremis România o dată la câteva decenii. Se găsește mereu cineva pregătit să o salveze: Frontul Salvării Naționale în 1989, Uniunea Salvați România acum. „Trebuie să recunoaștem că ne încântă până la trepidații necontrolate să fim SALVAȚI. Salvați de către cine? De oricine… doar să fim salvați”.

Este greșit, consideră comentatorul. „O țară matură își alege un singur standard. Standardul ales trebuie să fie unul care declanșează admirație, respect, dorință de asociere, oferă modele de bunăstare, de bună conviețuire. […] Acesta nu este al unui individ, al unui grup, al unui partid. Standardul este al țării și al cetățenilor săi. […] România nu trebuie salvată. […] România se salvează prin însăși fibra ei matură, cultă și responsabilă, prin cetățenii ei”.

XS
SM
MD
LG