Linkuri accesibilitate

„Dictatura următoare nu va veni cu tancuri și militari pe străzi, ci pe Facebook” (Sever Voinescu/ Dilema Veche)


Revista presei de la București.

În săptămânalul Dilema Veche, Sever Voinescu scrie un text în care formulează temerea instalării unor noi dictaturi în lumea în care trăim. Și în România, se înțelege. Patul germinativ e pregătit și constă în frică: „Cel mai probabil, scrie el, dictatura următoare nu va veni cu tancuri și militari pe străzi, ci pe Facebook, cu activiști tari în gură – asta va fi marea noutate. Dictatura următoare se va impune tot prin frică. Frica de represiune socială”.

Semnale sunt chiar strigătele periodice că „vine dictatura”, și pe vremea lui Traian Băsescu, și a lui Victor Ponta, și a lui Liviu Dragnea. Or Caragiale ne învață că există peste tot câte un Coriolan Drăgănescu care se agită „în apărarea libertății”.

Comentatorul de la Dilema Veche observă la generația tânără un apetit teribil pentru „apărarea libertății celorlalți”. „Îi privesc cu îngrijorare pe acești tineri exaltați din jurul meu care nu acceptă păreri contrare. Care sunt deja antrenați să vadă în orice refuz o interdicție, în orice selecție o cenzură, în orice înfrângere o nedreptate. Naturi totalitare, educate să se revolte indiferent de ce. (…) Dacă ar putea, l-ar suprima pur și simplu pe celălalt. Îl vor exclus, la pușcărie, zdrobit sub oprobriu public”.

În opinia lui Sever Voinescu, activismul deschide calea participării la dictatură. România ar mai fi experimentat o dată această stare de spirit: în anii 50, când un foarte mare număr de tineri au intrat în Partidul Comunist, surprinzător de mulți, deși principiile la care au aderat nu aveau nimic în comun cu educația pe care o primiseră în familie.

Antidotul ar putea fi cel descris în articolul lui Petre M. Iancu, tot în Dilema Veche: opoziția fermă, spontană, nu neapărat legată de partidele politice, cea care i-a luat prin surprindere pe liderii de la Moscova și Beijing. Succesul protestelor masive din Rusia și China a fost favorizat, desigur, de enorma lor vizibilitate în Occident.

Alt element potențial corectiv pentru debalansarea spre dictatură: reconstruirea stângii în România. Alina Mungiu Pippidi, prezentă pe blogurile Adevărul cu textul scris pentru site-ul romaniacurată.ro, dezvoltă ideea în legătură cu Partidul Social-Democrat. Enumeră motivele pentru care PSD a ajuns în situația deplorabilă de acum, deși este „cel mai reprezentativ din România, după numărul de membri şi primari”: „Europarlamentari cu zero influență la Bruxelles. Un număr de incompetenți scăpaţi de sub control, de genul lui Darius Vîlcov, au produs sute de modificări ale Codului fiscal, unele modificând prostii făcute tot de ei”.

„Cum să avansezi spre alegeri trecute şi viitoare având în frunte un batalion de zombi (…) în timp ce în Guvern şi pe baricadele președinției UE sunt oameni tineri, competenți, devotaţi muncii lor, pe care nu îi vedem la nicio televiziune, deşi sunt pesedişti?”. Oricum, crede Mungiu, „duşmănia istorică faţă de PSD e cazul să dea înapoi. PSD trebuie să se curețe de zombi şi să îşi pună cenuşă în cap că nu au avut şi nu au un program clar de bună guvernare, dar nici noi nu trebuie să aplaudăm situaţia în care cel mai mare partid din ţară nu poate avea candidat la preşedinţie fără să rişte să îl ia DIICOT sau DNA”.

XS
SM
MD
LG