Linkuri accesibilitate

Sistemul de apărare a cetățenilor a fost distrus (Ioana Ene-Dogioiu/ziare.com)


Cazul Băsescu (Mircea Morariu/contributors.ro).

Instituțiile statului nu mai au reacții adecvate. Cazurile de infracționalitate gravă au explodat ca niciodată, constată Ioana Ene-Dogioiu. Ea scrie pe site-ul ziare.com că „Puseul de infracționalitate cu mare violență care a lovit România nu ar trebui să mire pe nimeni. Este consecința directă și pe deplin previzibilă a distrugerii sistemului de reacție a statului pe toate nivelurile. O distrugere premeditată pentru a scăpa corupții din politică, dar al cărei efect a depășit cu mult această categorie. Din 2013 încoace, când a pornit adevarata anticorupție, nu a existat obiectiv transpartinic mai intens al clasei politice decât sa imunizeze corupții”.

Jurnalista face o listă a metodelor prin care a fost distrus sistemul de apărare a cetățenilor: Serviciul Român de Informații a fost împiedicat să mai sprijine prin interceptări anchetele Direcției Naționale Anticorupție, iar DNA este acum umbra a ce a fost. Schimbările din justiție și din legislația penală au înrăutățit pas cu pas situația: mulți procurori au părăsit sistemul, sunt secții ale DNA fără niciun procuror; Poliția a fost deprofesionalizată prin numiri politizate, dar mai ales printr-un val de pensionări, care a permis social-democraților și aliaților lor din ALDE să instaleze ca polițiști favoriți fără nicio experiență: „Așa am ajuns, scrie Ioana Ene, la politiști care sar peste o poartă deschisă și împing o poartă glisantă”. (Sunt scene din ultimele anchete cu copii dispăruți sau asasinați).

Decizia Curții de Apel în cazul dosarului de Securitate al fostului președinte Traian Băsescu e în continuare mult comentată. De fapt, nu atât hotărârea de primă instanță, ci cazul Băsescu. Mircea Morariu scrie pe platforma contributors.ro că doar „Aparent, dl. Traian Băsescu este cel care, prin dezvăluirea unor momente din trecutul său deloc onorabil, mai dezbină încă o dată, a câta?, o ţară. În realitate, vina dezbinării ar trebui căutată (…) în faptul că în primele luni ale anului 1990 ne-am lăsat minţiţi de ticăloasele apeluri la o pretinsă reconciliere naţională, apeluri făcute de Ion Iliescu, că am privit cu neseriozitate, chiar am luat în derâdere punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, că l-am catalogat drept resentimentar şi că l-am lăsat singur pe Constantin Ticu-Dumitrescu. Că astfel am pregătit terenul pentru ceea ce fostul disident polonez Adam Michnik numea cu mulţi ani în urmă a doua victorie a Securităţii”.

Poziție net diferită în comentariul lui Iulian Anghel din Ziarul financiar. „În momentul în care s-a înscris în cursele prezidenţiale pe care le-a şi câştigat, Traian Băsescu a depus declaraţii pe propria-i răspundere că nu a fost colaborator al Securităţii, scrie Iulian Anghel. «A produs consecinţe juridice», după cum sună Codul Penal, declaraţia de necolaborarea a fostului preşedinte?” Juriştii spun că singura consecinţă în acest caz în care Curtea de Apel Bucureşti a decis săptămâna trecută că Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii este una de ordin moral”. Jurnalistul nu e de acord: cum rămâne cu prejudiciul adus celor turnați? Dar cu „tupeul” cu care Traian Băsescu l-a ironizat ani de zile pe Dam Voiculescu numindu-l Felix Motanul aluzie la numele de cod al liderului Partidului Conservator? „Abia acest tupeu fără margini întăreşte suspiciunea că Băsescu a fost turnător şi nu unul de rând, ci unul cu şcoală. Pentru că, scrie Anghel, aşa procedau securiştii: ocupau centrul terenului şi nu-i mai dădeau drumul. Ştim din fotbal că cine stăpâneşte centrul terenului are meciul în mână”.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG