Linkuri accesibilitate

„Război cu Troia nu se face” (Cristian Pârvulescu/ Observator cultural)


Revista presei de la București.

Ioan Stanomir scrie pe site-ul marginaliaetc.ro că: „După trei decenii, statul român (…) îşi priveşte cetăţenii ca pe o masă amorfă, al cărei rol nu poate fi altul decât acela de a oferi temelia bugetară a privilegiilor unei elite”. Considerația e prilejuită de recenta tragedie petrecută la spitalul de urgență Floreasca, unde o pacientă a suferit arsuri în sala de operație și ulterior a decedat. S-ar părea că, la treizeci de ani de la căderea lui Ceaușescu, fotografia României e aproape aceeași, „dominată de continuitatea culorilor şi a contururilor. Dincolo de mutaţiile produse, ceva durează, neschimbat şi aparent imposibil de înlăturat: statul român”, care trebuie reformat. Deocamdată, „supravieţuirea acestui stat inept şi adeseori criminal prin neglijenţă şi iresponsabilitate este cel mai mare pericol la adresa identităţii noastre occidentale”.

Pe același site, Alexandru Lăzescu discută despre decalajul creat între viziunea strategică a Uniunii Europene și realitatea momentului. Uniunea s-a definit mai mereu, cu mândrie, ca o „Softpower Superpower, ceea scoate în evidență faptul că „abordarea de acolo «multilateralistă», cu accentul pus pe negocieri și soluții legaliste, diplomatice, este calea corectă, nu (se sugera) linia aventuristă şi mai dură a Statelor Unite. Suna bine, dar ca discuții pe la seminarii, workshopuri sau la «studii europene»”, spune Lăzescu.


Din punctul său de vedere, problema e că Uniunea Europeană continua să meargă pe această linie, or „joaca de-a SoftPower fără HardPower a mers atâta vreme cât europenii au beneficiat de umbrela de protecție a Statelor Unite. America (…) a garantat, prin Pax Americana, datorită superiorității sale militare, securizarea rutelor de comerț globale (esențiale pentru exporturile germane, de pildă) și aplicarea «legislației internaționale»”.

„Dacă Statele Unite ar decide să se retragă din Europa și să-și retragă și Flota a 6-a din Mediterană (unde chinezii cumpără de zor porturi aflate în țări membre UE!), UE ar rămâne complet dezarmată în fața Rusiei sau chiar a Turciei. Și militar, dar și economic, în materie de aprovizionare cu energie”. Comentatorul publicat de marginaliaetc.ro adaugă că, din păcate, în România singurul politician conștient că așa stau lucrurile este Traian Băsescu.

În primul număr din acest an al revistei Observator cultural, Cristian Pârvulescu își intitulează analiza politică „Război cu Troia nu se face”, preluând titlul unui text celebru al lui Jean Giraudoux. Nu va fi război cu Iranul, dar „2020, an electoral în Statele Unite, ca și în România, va sta sub semnul războiului. Ordonând executarea planului de eliminare a generalului Quassem Soleimani, Donald Trump a setat agenda internațională a anului 2020, dar mai ales a încercat să reseteze politica internă americană”. Pârvulescu crede că Trump a folosit aceeași schemă prin care, în 1998, și Bill Clinton ordona începerea unei acțiuni de bombardare a Irakului chiar în momentul în care se discuta și se vota impeachment-ul în Camera Reprezentaților, pentru afacerea Lewinski. Procedura de impeachment împotriva lui Donald Trump este în curs, cum se știe. Dar se pare că nu atât blocarea ei a fost urmărită, cât victoria în alegerile prezidențiale din toamnă. Deși calculul lui Trump e greșit, consideră Pârvulescu, iar regimul de la Teheran a ieșit mai degrabă întărit, se apelează la „clivajul clasic, care împarte societatea americană între «patrioți» (cei care sunt de acord cu acest așa-zis război) și «anti-americani»“.

XS
SM
MD
LG