Papa Francisc s-a aflat duminică 12 septembrie la Budapesta, unde s-a întâlnit cu reprezentanții Consiliului ecumenic (Ungaria e foarte amestecată religios, deși aproape 40% din maghiari sunt catolici), dar și cu cei ai comunității evreiești locale. Înainte asta, însă, Papa s-a întâlnit cu premierul Viktor Orbán. Discuția lor este rezumată de La Repubblica, în Italia, direct în titlu: «Papa: „Antisemitismul șerpuiește încă prin Europa. Trebuie oprit”. – Orbán: „Nu lăsați să piară Europa creștină.”»
Tot în Italia, Corriere della Sera precizează că discuția (cu ușile închise) a Suveranului Pontif cu premierul Orbán a durat 40 de minute, și că această întâlnire a reprezentat principalul scop al trecerii Papei prin Budapesta. Tot Corriere ne mai spune că Papa a dorit să rămână așezat în permanență, cât au durat întrevederile, scuzându-se: „Nu mai am 15 ani.”.
Cu totul, Papa a stat doar șapte ore în Ungaria, în vreme ce în Slovacia, unde se află astăzi, el rămâne trei zile, până miercuri. Se crede că în afară de chestiunea antisemitismului, Papa a abordat cu premierul maghiar Orbán și problema refugiaților, precum și pe cea a comunității LGBT, care e stigmatizată în Ungaria (ca și în Polonia, de altfel).
El Pais explică în Spania percepția diferită a creștinismului de către cei doi, în special în chestiuni cum este imigrația, iar cotidianul madrilen își informează cititorii că Viktor Orbán este „un calvinist declarat” și că viziunea lui a milosteniei contrastează total cu cea a unui Papă care militează în favoarea săracilor și nu-și ascunde convingerile anti-capitaliste.
Cum o rezumă, la rândul său, în Franța Libération, „Între Orbán suveranistul și Papa Francisc umanistul – șocul contrariilor la Budapesta.”
«Palatul Elysée merită un Frexit»
Trecând în Franța, unde a început deja campania încă nedeclarată și neoficială pentru alegerile prezidențiale din primăvara lui 2022, a stârnit nedumerire, șoc și, pentru mulți, mare nemulțumire, faptul că respectatul (până acum) politician al dreptei moderate, Michel Barnier, care nu este altceva actualmente decât negociatorul șef din partea UE pentru Brexit, el apărând pozițiile europene în fața capriciilor lui Boris Johnson, Michel Barnier așadar s-a lansat în cursa pentru președinția Franței printr-un mesaj... anti-european!
Același Libération reacționează printr-un articol al cărui titlu joacă pe celebra frază a protestantului Henric al IV-lea (un alt calvinist) care, pentru a deveni regele Franței, s-a convertit la catolicism, justificându-se prin: «Parisul merită o mesă.» («Paris vaut bien une messe.») Titlul din Libération despre cum Michel Barnier se arată gata să-și lepede crezul european este: «Palatul Elysée [sediul președinției franceze] merită un Frexit» (L’Elysée vaut bien un «Frexit»). Căci spre un «Frexit» potențial par să ducă afirmațiile (iresponsabile după unii) ale lui Barnier.
Cel care a fost de două ori commisar european, ministru de externe și acum negociator UE pentru Brexit a spus nici mai mult nici mai puțin că dacă devine președinte el ar fi gata să organizeze un referendum pentru ca francezii să-și recapete “suveranitatea” și să nu mai depindă de Curtea Europeană de Justiție, sau de Curtea Europeană a Drepturilor Omului! Genul de discurs populist mai des auzit în gura euroscepticilor britanici care au obținut Brexitul, sau în cea a lui Viktor Orbán.
Libération estimează chiar că asta echivalează pentru Barnier cu o „sinucidere politică”. De altfel, de îndată, cum o rezumă Politico, platforma americană de media de la Bruxelles, Barnier a declanșat criticile cumulate ale Comisiei Europene, dar și ale Marii Britanii, al cărei guvern a negociat cu el până acum condițiile și urmările Brexitului. “A petrecut el oare prea mult timp împreună cu Boris Johnson?” s-a întrebat pe Twitter Nathalie Loiseau, eurodeputată și membră în formațiunea Renew Europe din Parlamentul European, unde Emmanuel Macron dorea inițial s-o vadă șefă, dacă ea nu comitea niște gafe care au forțat-o să se retragă, ceea ce i-a prilejuit lui Dacian Cioloș să îi ia locul în fruntea Renew.
Ba chiar, ca o ironică întorsătură, într-un interviu cu The Daily Telegraph, britanicul populist Nigel Farage, campionul Brexitului și fost europarlamentar, l-a numit pe Barnier “cel mai mare ipocrit de pe fața pământului.” (Cum comentează Politico, ipocrizia îi este, desigur, foarte cunoscută lui Farage, care a petrecut ani de zile în Bruxelles terfelind Europa în vreme ce încasa un salariu de eurodeputat, ba chiar și după Brexit Farage va avea o pensie europeană – finanțată parțial de Marea Britanie – până la moarte.)
„Agenți străini” în presa rusă
Dincolo de toate acestea, în Rusia vor avea loc alegeri generale duminica ce vine, pe 19 septembrie, iar The Observer la Londra (cel mai vechi săptămânal duminical din lume, apare fără întrerupere din 1791) analizează în detaliu reprimarea presei libere de către Putin și cum au devenit jurnaliștii ruși „agenți străini”.
The Observer scrie că lista acestor „agenți străini” din presa rusă, care este făcută publică, produce efecte similare celei a „dușmanilor poporului” din era sovietică.
Printre altele, legea obligă agențiile și site-urile de presă, ba chiar și ziariștii individuali care au ajuns pe acea listă, să precizeze la fiecare postare, cu litere mari: “ACEST MESAJ (MATERIAL) A FOST CREAT ȘI (SAU) DISTRIBUIT DE O AGENȚIE DE PRESĂ STRĂINĂ, ÎN CALITATE DE AGENT STRĂIN, ȘI (SAU) DE O ENTITATE LEGALĂ RUSĂ ACȚIONÂND CA UN AGENT STRĂIN.” Textul trebuie pus obligatoriu pe orice – articole, videouri, postări de Instagram, chiar și pe glumele de pe Twitter care n-au nimic de-a face cu politica.
În acest moment, 47 de structuri de presă, jurnaliști și activiști au fost puși pe listă, inclusiv Meduza, Telecanalul Dojd’ (Dozhd, Дождь), site-urile de investigații iStories și Insider, precum și Radio Europa Liberă (RFE/RL) ba chiar și activistul pentru drepturile omului Lev Ponomarev, co-fondator al organizației Memorial.
De la Doppelgänger la Tripelgängbänger
La fel, în ultimele luni guvernul rus a accentuat presiunea asupra giganților occidentali ai internetului, încă neblocând, e drept, platformele, dar impunând grele amenzi pentru Google, Facebook și Twitter și cerându-le să șteargă orice conținut pe care guvernul îl găsește primejdios sau “nepotrivit”.
În pregătirea alegerilor, în afară de intimidări directe sau indirecte, sau piedici puse de comisia electorală, puterea recurge uneori la combinații baroce pentru a confuziona alegătorii și a distruge sau diminua șansele unui candidat al opoziției. Una din aceste manevre este aceea de a folosi sosii ale unor candidați, pentru a deruta alegătorii.
Astfel, cum a relatat-o în detaliu Kommersant (cotidian care încă nu este cu totul controlat de putere), în Sankt Petersburg au apărut deodată trei candidați cu numele Boris Vișnevski, pe deasupra tustrei arătând identic, dând o impresie de „replicanți”, precum cyborgii din filmul clasic SF Blade Runner!
Unul dintre ei, pe nume... mmm... Boris Vișnievski, este cel real: candidatul partidului din opoziție Iabloko (Яблоко – „Mărul”, cel mai vechi partid liberal). Ceilalți doi Boris Vișnievski fac parte din partidul Rusia Unită (Единая Россия) al puterii și... și-au lăsat barbă, schimbându-și și numele la primărie în perspectiva alegerilor de luna aceasta, astfel încât pe afișe ei sunt aproape identici (cf. foto), ceea ce potențial îi descurajează pe unii alegători, deși puterea ar putea mima mirarea, dat fiind că oamenii au acum de unde alege.
Kommersant ne informează însă că tehnica nu e nouă: în 2019 deja, în alegerile regionale pentru districtul capitalei, Moscova, candidata din opoziție Aleksandra Andreeva a fost lovită de surpriza vieții ei să descopere că are împotriva ei o femeie din partidul puterii, cu prenumele tot Aleksandra, care cu o zi înainte de închiderea listelor electorale s-a măritat cu un bărbat numit Andreev, primind automat numele de familie Andreeva. Această nouă Aleksandra Andreva, apărută din senin, și-a făcut o coafură ca vechea candidată, s-a machiat ca ea, ba chiar și semăna fizic, iar în plus, cum numele tatălui ei (отчество, cum este obligatoriu precizat în acte administrative la ruși) era Aleksei, iar cel al tatălui candidatei din opoziție era Serghei, Aleksandra Alekseevna Andreeva a puterii a apărut pe liste înainte de Aleksandra Sergheevna Andreeva a opoziției. Cu o poză aproape identică.
În actualele alegeri, candidatul Iabloko Boris Vișnievski de la Sankt Petersburg a fost însă considerat de un calibru superior, așa încât lui i s-au găsit două sosii cu același nume: Boris Vișnievski. În loc de un Doppelgänger, avem acolo acum un Tripelgängbänger (cf. foto).
Homosexualii și Evanghelia după părintele Matthieu
În sfârșit, la rubrica faptelor de societate, Le Monde, în numărul sau datat de luni 13 septembrie are un admirativ și amuzat articol intitulat «E oare un păcat a fi homosexual? Nu: Evanghelia după părintele Matthieu» (l’évangile selon @perematthieu). Este vorba de părintele catolic francez Matthieu Jasseron (36 de ani și peste 600.000 de abonați pe rețeaua socială TikTok, deși el și-a deschis contul abia de un an, din august 2020), care părinte și-a atras mânia superiorilor, dar și a părții mai conservatoare a comunității catolice din Franța, prin felul în care vorbește despre homosexualitate.
Părintele Matthieu afirmă că nu scrie nicăieri în Biblie că homosexualitatea ar fi un păcat. De asemenea, în video-urile lui de pe TikTok, el răspunde întrebărilor credincioșilor, unele chiar neconvenționale. De pildă, dacă anumite animale pot ajunge în Paradis.
În iulie, el a creat senzație publicând pe TikTok un clip în care efectuează slujba în sutană, în biserica lui, dansând ca un DJ. Că doar spunea Papa Francisc cum că Biserica este în realitate foarte capabilă să se modernizeze.
