Trebuie oare recunoscut guvernul taliban? Pekinul, Moscova și aliații lor se frământă
Organizația de Cooperare din Shanghai (OCS) se reunește în perioada 16-17 septembrie la Dușanbe, capitala Tadjikistanului, pentru un summit care va aborda situația din Afganistan.
Șefii de stat din China, Rusia și țările din Asia Centrală, care au format o alianță politică, economică și de securitate regională încă din 2001 și cărora li s-au alăturat India și Pakistanul în 2017, vor încerca să găsească o poziție comună față de regimul taliban, scrie astăzi marele cotidian (încă oarecum liber) din Hong Kong South China Morning Post.
Ca și Iranul în 2005, Afganistanul s-a alăturat OCS în 2012 și este singura structură de cooperare internațională (în afară de ONU) din care această țară face parte.
Un american din 500 a murit de Covid
Săptămâna aceasta, SUA a depășit bara a 663.000 morți cauzați de Covid, și cum o remarcă Washington Post, dacă facem o simplă socoteală înseamnă că un American din 500 a murit de Covid. O statistică înspăimântătoare, pe care presa americană o analizează în detaliu. Dacă operăm o diviziune pe grupe de vârstă, constatăm că printre cei peste 85 de ani, unul din 35 de oameni a murit din cauza Covid-19. Pentru grupul de vârstă de la 65 la 84 de ani, acest raport este un mort la 150 de oameni și – mai coborât – ajungem la unul din 780 pentru cei cu vârsta cuprinsă între 40 și 64 de ani.
Când presa scrie despre presă
După ce a investit foarte mult în presa franceză în ultimii ani, cumpărând de pilda acțiuni în grupul Le Monde, miliardarul ceh Daniel Kretinsky tocmai a achiziționat 5% din capitalul celei mai privite televiziuni din Franța, TF1. Libération scrie că el devine astfel al treilea acționar ierarhic al canalului TF1, după salariați, care dețin împreuna 9%, si după grupul Bouygues (ciment si telecomunicații), care posedă 44%.
Liberation mai scrie că cehul Kretinsky, francofil si francofon, este un mare critic al hegemoniei giganților Internetului si rețelelor sociale, Google si Facebook mai întâi, dar si Amazon sau Netflix, aceștia atrăgând de partea lor cvasitotalitatea veniturilor din publicitate.
În Franța, Kretinsky a mai cumpărat revistele Elle si Marianne, dar, aflăm din Libération, el mai posedă în Franța si două centrale electrice care funcționează cu cărbune. Kretinsky a devenit de altfel miliardar speculând în întreaga Europă pe energia produsă prin acest mijloc poluant care e cărbunele.
Evident, trebuie să fii tare inteligent și să știi să joci ca să devii miliardar în Cehia cumpărând și vânzând centrale electrice pe cărbune, într-o Europă ecologistă, iar banii să ți-i fructifici apoi investind în presa franceză. Iată că nu doar în America se întâmplă de-astea.
Emma Răducanu și ipocrizia politică
În Marea Britanie, The Guardian are astăzi un comentariu care apăruse deja sub altă formă acum două zile pe site-ul ziarului, în care este deplânsă ipocrizia oamenilor politici față de victoria Emmei Răducanu.
Felicitată și de Boris Johnson și de Nigel Farage, ea a devenit de îndată simbolul unei Anglii care nu există politic, multietnică și multiconfesională. „Vorbitoare de chineză, născută în Canada dintr-un tată român și o mamă chinezoaică, sosită în Anglia la doi ani. Povestea ei e povestea imigrației în Anglia. Dar ce facem cu alții ca ea, care duc vieți banale, oameni plătiți pentru munci inferioare care fac să funcționeze țara?”
O afacere colectivă
In sfârșit, la rubrica cinema, după ce ieri săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné a publicat o scurtă cronică a documentarului Colectiv al lui Alexander Nanau, iată că și Libération se entuziasmează astăzi. Iată traducerea integrală, de pe hârtia încă mirositoare a cerneală caldă:
„In octombrie 2015, un incendiu distruge, în plin concert, o discotecă din București. Mulți morți la fata locului, dar mai ales 36 de decese la spital, cu toate ca victimele, tineri si arși doar ușor, ar fi trebuit să se înzdrăvenească. Alexandre Nanau decide atunci sa urmărească, din start, felul în care evoluează un scandal ce va duce la multe manifestații, la demisia ministrului Sănătății si la mediatizarea corupției pe scara largă în sistemul de sănătate din România. Adoptând formatul unui documentar-anchetă, asumându-și eficacitatea narativă si o oarecare didacticitate, «Colectiv» detaliază - iar acestea sunt secvențele cele mai pasionante - munca din redacția unui cotidian sportiv, Gazata Sporturilor, care se regăsește, prin jocul hazardului, în inima anchetei de la început și care e primul ce dă de urma marii corupții.
In fierberea în care e prinsă mica redacție, asistăm la munca concretă a strângerii dovezilor, între îndârjirea întregii echipe de jurnaliști si oroarea în fața a ceea ce ajung să dea în vileag, lucru ce depășește de departe ce se așteptau să găsească.
Partea a doua, axată pe una din acele răsturnări din cele cum numai realitatea poate furniza, merge pe urmele noului ministru al Sănătății, un tânăr "tehnocrat" întors de la Viena ca prin miracol și care pare hotărât să schimbe sistemul. Facilitatea cu care Nanau a putut să-l filmeze în munca sa ministerială cotidiană e atât de totală, încât ajungem sa ne întrebăm cui folosește aceasta bruscă și neașteptată transparență. Acesta este unghiul mort al documentarului, care nu creează o tensiune între noua gestionare "rațională" si ceea ce ar putea să gândească jurnaliștii, lăsați sa viermuiască în plan secund.
Totuși, merita să cunoaștem această afacere a Colectivului, care ne privește si pe noi, așa cum privește toate țările care, de decenii încoace, au făcut să se deterioreze sistemul de sănătate.”
