Schadenfreude este termenul german pentru acea jubilație interioară pe care o resimți -- fără a o arăta -- când cuiva care nu ți-a ascultat sfatul i se întâmplă exact ce l-ai avertizat că se va întâmpla. Singura alta limbă care mai are un termen special pentru asta este maghiara: káröröm.
Situația în întreaga Mare Britanie (dar mai puțin în Irlanda de Nord) se agravează, iar The Guardian scrie că din pricina penuriei de benzină, unii bolnavi de cancer au trebuit să-și anuleze mersul la doctor sau la tratament. The Times estimează că în ciuda promisiunilor încurajatoare ale guvernului lui Boris Johnson, actuala situație ar putea dura o lună, ba chiar s-ar putea extinde spre Crăciun.
Deocamdată, cum amintește Washington Post, Boris Johnson a pus armata în stare de alertă pentru a înlocui, eventual, miile de șoferi de camioane care lipsesc, așteptând să se găsească o soluție acestei crize fără precedent, agravată de faptul că populația a ajuns să cumpere în panică nu doar benzină, dar și produse de bază.
Mai mulți responsabili europeni au reacționat cu remarci cvasi-filozofice, la limita sarcasmului (Schadenfreude), în fața dificultăților de aprovizionare prin care trece Marea Britanie dintr-o lipsă acută de șoferi de camioane, printre altele (cf. revista presei de ieri). Astfel: „Lucrătorii din UE cu care vorbim nu doresc să meargă în Anglia pentru un contract pe termen scurt, și cu viză temporară doar pentru a-i ajuta pe englezi să iasă din mizeria în care s-au vârât singuri”, a spus Edwin Atema din partea Federației Sindicatelor Olandeze, citat de Politico. „Șoferii noștri au nevoie de mai mult decât de o viză și un salariu mic”, a continuat el.
La fel, întrebat de un jurnalist britanic dacă va trimite șoferi de camion în Anglia, socialistul german Olaf Scholz, învingătorul de facto al alegerilor de duminica trecută, a spus: „Libertatea de circulație este una fundamentală în Uniunea Europeană, iar noi am lucrat intens pentru a-i convinge pe britanici să nu iasă din UE... Sper că au să poată acum să-și rezolve problemele.”
„Efectul hârtiei de toaletă”
Pentru est-europeni precum românii, cozile de mașini la pompele de benzină din Anglia (cf. foto) stârnesc amintirea situației similare din România vremurilor lui Ceaușescu.
Oricum, strategia de comunicare a guvernului rămâne foarte criticată. Cum a spus-o pe un ton iritat ieri seară un șofer britanic intervievat la o coadă pentru benzină de către France24: «Este exact „efectul hârtiei de toaletă”. Când spui „nu intrați în panică!...", toată lumea aude de fapt cuvântul „panică”.»
Schadenfreude chiar la ea acasă
Un alt tip de Schadenfreude este și ceea ce resimt mulți în Germania, în clasa politică, inclusiv chiar în interiorul partidului creștin democrat al Angelei Merkel CDU/CSU, în fața eșecului candidatului preferat de ea pentru postul de cancelar, Armin Laschet, care este făcut acum vinovat pentru foarte prostul scor realizat de alianța CDU/CSU, cel mai rău rezultat din istoria creștin-democraților germani.
La München, Süddeutsche Zeitung descrie începutul unei rupturi în coaliția conservatoare. Asta după ce, tot la München, premierul landului Bavaria și șeful CSU, partidul creștin democrat al landului, Markus Söder, l-a criticat foarte sever pe Laschet.
O parte a presei germane estimează chiar că unii responsabili se tem că partidul ar putea dispărea, așa cum s-a întâmplat cu creștin democrații italieni, deveniți cu totul neînsemnați pe plan politic.
Deocamdată, în această legislatură, complicatul sistem electoral german a dus la un Bundestag cu nu mai puțin de 735 membri, un record mondial!
Amsterdamned: cronica unei răpiri anunțate
În Olanda, presa continuă să se ocupe de ceea ce a fost anunțat ca teama de un atentat sau o tentativă de răpire a premierului liberal Mark Rutte.
Cum o scrie De Telegraaf, Mark Rutte a fost acum plasat sub „strictă protecție”. Straniul episod a fost declanșat după ce informatori ai poliției au oferit această informație, care ar fi legată de procesul unor foarte importanți membri ai mafiei drogurilor.
În bun spirit batav, Mark Rutte e cunoscut a circula fără mare protecție, venind deseori la birou pe bicicletă, spre bucuria trecătorilor care îl remarcă. În luna iunie, jurnalistul olandez expert în criminalitatea organizată, Peter de Vries, a fost asasinat prin împușcare în plină stradă în Amsterdam. Peter de Vries era unul dintre cei care cunoșteau cel mai bine dedesubturile „procesului Marengo”, procesul fluviu al unei mafii olandezo-marocane, implicată în traficul de droguri, proces în care ziaristul de Vries era consilierul unui martor cheie, Nabil B., asupra căruia au avut deja loc tentative de asasinat.
Fratele acelui martor (neamestecat în mafie) a fost la rândul său omorât, ca și o serie de alți martori și membri ai mafiei. Faptul că până și persoana premierului Rutte s-ar putea afla în pericol arată ce dimensiuni a luat fenomenul mafiei drogurilor în Olanda, unde legislația permite o mai ușoară spălare a banilor decât în alte țări. Asta l-a făcut de altfel pe celebrul jurnalist și scriitor italian anti-mafia Roberto Saviani, care trăiește de mulți ani în ascuns, sub permanentă amenințare, să spună, într-un violent rechizitoriu, că: „Olanda este inima putredă a Europei”.
„I believe I can fly” și un pedofil prieten cu Cioran
Credea că poate să zboare, dar rapperul american R. Kelly a căzut mai ceva ca Icar. Condamnarea lui pentru violențe sexuale și pedofilie constituie o „întorsătură majoră” pentru industria muzicii, dar și pentru statutul vedetelor, acum în era #MeToo. În vârstă de 54 de ani, R. Kelly riscă acum închisoarea pe viață, iar presa americană decortică procesul în toate detaliile.
Și nu doar americană. R. Kelly e comparat acum cu alți prădători sexuali, precum Harvey Weinstein și Jeffrey Epstein, în The Guardian. Doar că procuroarea a spus că R. Kelly e și mai rău.
Dar și în Franța continuă un scandal în jurul unui scriitor celebru acuzat de pedofilie, Gabriel Matzneff, Le Monde decriptează astăzi cartea unei jurnaliste, Francesca Ghee, care se prezintă drept o victimă trecută a lui Matzneff și care a ales să-și auto-editeze și să-și publice singură cartea, deoarece nicio editură n-a vrut s-o accepte.
În ianuarie anul trecut deja, a apărut o carte care trata în detaliu, printr-o experiență personală, pasiunea revendicată pentru copii, băieței și fetițe a bătrânului Matzneff, pasiune care i-a fost dintotdeauna cunoscută, pentru că el a pus-o în literatură, și chiar s-a mândrit cu ea. Abia acum, după decenii de impunitate și premii literare, parchetul a deschis o anchetă împotriva lui și asta numai după ce una din vechile lui cuceriri, din vremea când ea avea 13 ani iar el 50, Vanessa Springora, a devenit între timp directoarea prestigioasei edituri Julliard.
Declicul, pentru fosta lui pradă Vanessa Springora, a fost atunci când Matzneff a primit, în aplauzele generale, în 2013, premiul Renaudot pentru eseu.
Matzneff (care e ortodox, provenind dintr-o familie de ruși albi), astăzi în vârstă de 84 de ani, este însă în continuare apărat de cei care argumentează că așa erau atunci vremurile și moravurile, în prelungirea eliberării sexuale de după Mai 1968. Campania moralizatoare este însă acum generală, iar publicația dreptei extreme Valeurs Actuelles a amintit de o carte, în 1975, a fostului lider studențesc din Mai 1968, devenit deputat european ecologist Daniel Cohn-Bendit, în care acesta povestea experiențele sale sexuale cu copii din vremea când fusese educator.
Le Canard enchaîné a prezentat cartea Vanessei Springora extrăgând din ea pasajul în care autoarea-victimă descrie cum nimeni n-a vrut atunci s-o asculte: „Distrusă, Vanessa cere sfatul „marelui” Cioran, prieten cu Matzneff: -- „V-a făcut o imensă onoare alegându-vă. Rolul dumneavoastră e să-l însoțiți pe calea creației”, îi explica atunci „maestrul” Cioran.
