Principalul lucru de reținut din presa germană de astăzi este acela că cei care credeau că Angela Merkel va ieși din peisajul politic pe 27 septembrie se înșelau: Merkel rămâne șefa guvernului până la formarea viitoarei alianțe, ceea ce, potrivit majorității comentatorilor, ar putea lua chiar câteva luni de zile.
Sigur, Germania nu este Belgia, deși ambele sunt state federale, însă e greu de crezut că Germania ar putea funcționa fără un guvern permanent vreme de aproape 600 de zile, cum s-a întâmplat în Belgia în 2011 – 2012.
Anunțând că el insistă să formeze viitoarea alianță – în așteptarea încheierii discuțiilor actuale dintre ecologiști și liberali, câștigători pe locurile trei și patru ai alegerilor, negocieri despre care scrie în Franța Libération în Franța – Olaf Scholz (căruia Washington Post îi face un portret) se ocupă deja de probleme europene și internaționale. Asta a făcut el ieri, ajungând să evoce până și criza șoferilor de camion din Marea Britanie.
Șoferii groazei în Anglia
În Marea Britanie, guvernul lui Boris Johnson e confruntat deodată cu o foarte serioasă criză națională a carburanților și a aprovizionării în general. The Times scrie că guvernul a suspendat legile competiției, după ce luni nu mai puțin de 90% din stațiile de petrol au fost forțate să închidă, din lipsa carburantului. Prinși de panică, foarte mulți britanici stau la lungi cozi de mașini pentru a face plinul și a cumpăra compulsiv.
Financial Times anunță ca guvernul a pus armata in stand-by, in stare de alertă, iar la fel anunță și The Guardian. La nivelul explicațiilor, The Guardian, îl citează pe șeful social democraților germani Olaf Scholz, posibilul viitor cancelar german în locul Angelei Merkel, care pune criza șoferilor și a altor posturi importante în rețelele de distribuție din Anglia, pe seama suprimării libertății de circulație după Brexit.
Opoziția, inclusiv șeful laburist Keir Starmer, cere măsuri radicale, inclusiv desfășurarea armatei, într-atât sectoare esențiale ale economiei sunt deja atinse, dar guvernul ezită deocamdată să desfășoare militarii. În schimb, guvernul a anunțat că va elibera 5.000 de vize temporare pentru șoferi de pe continent, însă organizațiile transportatorilor consideră planul ca fiind irealist, apoi că ar fi nevoie în realitate de 50.000 de oameni și mai consideră că oferta nu conține condiții atrăgătoare pentru șoferii de pe continent. Aceleași organizații au lansat un apel către populație și lucrători, cerând limitarea deplasărilor și sugerând ca în următoarea perioadă, pe cât posibil, lumea să lucreze de acasă.
Cu toate astea, armata pare acum pregătită să intervină pentru a aproviziona pompele de benzină, anunță Sky News. Kwasi Kwarteng, ministrul comerțului, estimează că este vorba de o “precauție rezonabilă”.
The Guardian mai scrie că și Germania și alte țări sunt afectate de o criză a șoferilor de camioane. Țara cea mai afectată e Polonia. În Germania lipsesc între 45.000 și 60.000 de șoferi de camion, dar în Polonia cifra e dublă: lipsesc 124.000 de șoferi de TIR. Diferența este că aceste țări, membre în Uniunea Europeană și cu legături terestre între ele, se pot baza pe angajările, fie și temporare, de șoferi în țările vecine.
Le Monde, în numărul său datat de astăzi, marți 28 septembrie, revelează că guvernul Johnson dovedește astfel că nu e în stare să-și respecte angajamentele luate în momentul Brexitului.
Cu toate astea, The Daily Telegraph se arată o voce discordantă și cere cititorilor să nu dea vina pe guvern și pe Brexit: „Dont blame Brexit!” The Telegraph pune totul pe seama „sperietorilor verzi”, a militanților ecologiști, „the eco-freaks”. Pare o explicație de genul „verzi și uscate”, dar – hei! – The Telegraph este ziarul care a sprijinit cu totul Brexit și în care Boris Johnson și-a publicat comentariile și editorialele antieuropene până după referendum, de fapt până în momentul în care a devenit prim ministru.
La fel, s-a mai anunțat că din pricina lipsei de mână de lucru în sectorul avicol, există un mare risc de penurie de carne de pui, inclusiv de curcani pentru Crăciunul care vine. In supermarketuri se văd deja lipsurile, de la apă îmbuteliată la fructe și legume proaspete. Asemenea penurie de mână de lucru are de altfel ceva ironic, după ce unul din argumentele Brexitului a fost că străinii de pe continent iau slujbele britanicilor.
Ar merita poate amintit că în urmă cu doi ani, în octombrie 2019, într-o cronică intitulată „Brexit is breakfast” prevesteam ruina iminentă a micului dejun britanic și cum prețurile și câteva din cele mai „British” produse culinare și obiceiuri de masă riscă să se scumpească rapid și vertiginos... deoarece vin de pe continent, din mult hulita și tiranica UE.
Mali și blues-ul deșertului
Lovitură de teatru la ONU: ministrul rus de externe Serghei Lavrov a anunțat că guvernul pucist din Mali, fosta colonie franceză și republică instabilă din Sahel, sudul Saharei, a făcut apel la compania rusă de mercenari Wagner, cunoscută pentru excesele sale din Siria și Libia. Este vorba de faimoasa structură de mercenary numită (Группа Вагнера) Grupul Wagner, o nebuloasă paramilitară rusă, fondată și condusă de un apropiat al lui Putin, Evgheni și care este de câțiva ani foarte activă în țări precum Republica Centrafricană.
Anunțul nu a fost confirmat oficial de guvernul din Mali, însă primul ministru, vorbind la tribuna Națiunilor Unite, a deplâns faptul că Franța își retrage trupele din Sahel, unde combate jihadismul de opt ani încoace.
Situația preocupă și în Senegal, tot o fostă colonie franceză și o țară musulmană, unde Dakar actu, explicând ce este compania Wagner, pune întrebarea, mai degrabă retorică, dacă o intervenție a mercenarilor ruși ar putea fi o soluție pentru problemele regiunii.
(Am mai scris aici despre cum Macron caută să obțină un sprijin tehnic din partea NATO în războiul împotriva jihadiștilor pe care Franța îl duce în acea regiune din Sahel de mai bine de opt ani, iar aici am scris și despre mercenarii din compania Wagner și șeful lor, “bucătarul lui Putin”, Evgheni Prigojin.)
Afganistan, bărbile și „Dragostea din tei”
La capătul celălalt al lumii musulmane tulburate de jihadism, în Afganistan, sunt anunțate deja primele excese ale talibanilor. În orașul Herat, talibanii au ucis și au spânzurat în public cadavrele a patru presupuși tâlhari acuzați de răpiri; în același timp, în provincia Helmand, BBC anunță că bărbierii au primit, conform BBC, ordinul strict de a nu mai tăia bărbile oamenilor și, de asemenea, de a nu mai pune muzică. În ciuda asigurărilor venite de sus, din partea guvernului, se arată astfel că talibanii revin deja la fornele de tiranie medievală ale regimului lor precedent din anii 1996-2001.
Din experiența personală de corespondent în Afganistan, pot spune că fără muzică ieșind din toate dughenele (cum se poate vedea și auzi în scenele filmate în bazar în filmul meu Cabală la Kabul) peisajul urban afgan își pierde savoarea și chiar eficacitatea economică. În plus, muzica poate fi de prost gust, siropoșenii occidentale, însă am mai scris aici despre valoarea profilactică și salvatoare a kitschului într-o asemenea societate.
De pildă, în bazarul din Kabul, la începutul anilor 2000, imediat după fuga talibanilor, am auzit pentru prima oară, repetate obsesiv, hiturile de atunci ale lui Kylie Minogue și ale moldovenilor cu „Dragostea din tei”, din grupul O-Zone. O formă modernă de dépaysement.
