UE nu leagă asistența macro-financiară pentru Republica Moldova atât de introducerea votului mixt, cât de faptul dacă noua legislație electorală poate să afecteze sistemul multipartinic sau nu... Este ceea ce afirmă într-un comentariu de pe ipn.md analistul politic Dionis Cenuşă, urmare a dezbaterilor din Parlamentul European din 3 octombrie. Ce a spus de fapt Comisia Europeană prin reprezentantul său la acea dezbatere? Dionis Cenuşă crede că mesajul acestuia e că asistența macro-financiară este practic un fapt împlinit și reiese din compromisul la care au ajuns Comisia, Consiliul UE și Parlamentul, dar ceea ce Comisia lasă sub semnul întrebării este debursarea efectivă a tranșelor. Comisia va avea o misiune dificilă de a evalua starea democrației din țară și calitatea reformelor structurale și sectoriale.
Concluzia lui Cenuşă e că tactica UE e de a multiplica condiționalitățile acceptate de guvernarea de la Chișinău, iar cea a democraţilor moldoveni - să valorifice neutralitatea politică a europenilor, neutralitate care, după părerea analistului, diminuează manevrele opoziției extra-parlamentare a cărei energie electorală se datorează retoricii critice a UE vizavi de (anti)reformele adoptate de către autoritățile de la Chișinău. Şi o concluzie mai pragmatică a analistului: se presupune că prima tranșă a asistenței, totuși, va fi alocată, fără a fi clar dacă până la finele lui 2017 sau la începutul lui 2018.
Pe tribuna.md, Dumitru Spătaru analizează mesajul preşedintelui Igor Dodon potrivit căruia problema transnistreană ar putea fi soluţionată după 2018. Atunci când a lansat previziunea, şeful statului a venit şi cu câteva argumente, unul fiind că Transnistria a devenit pentru Rusia un fel de geamantan fără mâner, iar altul – că Rusia şi Occidentul după o perioadă de confruntare acută ar cauta să ajungă la un compromis internaţional, iar acest compromis şi-ar putea găsi expresie în soluţionarea problemei transnistrene. Într-adevăr, observă autorul, în cele aproape trei decenii de pretinsă independenţă, Transnistria continuă să fie dependentă de ajutorul financiar din Rusia, iar unele calcule arată că în acest scop Moscova a cheltuit sute de milioane de dolari. E un lux nepermis pentru Rusia, care are propriile probleme financiare, mai ales că Transnistria tot mai des dă impresia că e un sac fără fund, crede Spătaru. Din acest punct de vedere, într-adevăr, s-ar părea că Moscova ar putea să aibă interesul să scape de această povară, dar nu oricum, ci asigurându-i un anumit statut. Fiind la frontiera NATO şi UE, Republica Moldova şi problema ei transnistreană capătă o importanţă mult mai mare decât oricare altă problemă teritorială sau oricare alt conflict îngheţat, mai apreciază Spătaru. De aceea, el nu exclude ca privirile Rusiei şi ale Occidentului, în procesul de căutare a compromisului, să se îndrepte anume spre ea. În fine, autorul conchide că premise să se întâmple aşa cum afirmă Igor Dodon s-ar părea că există. Acum e interesant ce formă şi ce conţinut vor avea discuţiile la acest subiect.
Un alt subiect ce-i atrage atenţia autorului de editoriale de la tribuna.md e iniţiativa Platformei Demnitate şi Adevăr (PDA) de a organiza un referendum în problema modificării sistemului electoral. „Este o mişcare tactică bună, care dovedeşte că acest partid îşi redimensionează activitatea, completând lupta politică „de stradă” cu elemente noi”, se declară convins autorul. Lui Spătaru i se mai pare că această mişcare dovedeşte că PDA începe să abordeze mult mai larg lupta politică şi că, contrar criticelor ce i-au fost aduse anterior, învaţă să acţioneze şi în ofensivă. Concluzia comentariului e că chiar dacă iniţiativa PDA nu va avea continuitate pe linie parlamentară, oricum formaţiunea va ieşi în câştig.
Pavel Păduraru semnează pe site-ul ziarului „Timpul de dimineață”, timpul.md, un editorial în care ţine să-i readucă cu picioarele pe pământ pe conaţionalii lui: schimbarea aşteptată de moldoveni nu există. La început, scrie Păduraru, credeam că mult visata schimbare o va realiza Iurie Roșca, care ne promitea unirea cu România. Până la urmă, acest personaj a distrus Frontul Popular sacrificând ideea Unirii şi s-a metamorfozat în unul dintre cei mai înflăcărați susţinători ai Kremlinului. Ulterior, concetățenii noștri au aşteptat schimbări de la Mircea Snegur. Apoi, de la Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, apoi de la PD şi PLDM, şi în sfârşit - de la Igor Dodon. „Suntem în octombrie 2017, când moldovenilor nu le mai place nici laie, nici bălaie, adică nici PDM, nici Dodon. Și ei au hotărât să facă o schimbare, cea cu numele Maia Sandu şi Andrei,” scrie Păduraru. Finalul va fi acelaşi, se declară el convins, şi atunci „moldovenii vor lupta pentru o nouă schimbare”.
