Politologul Dionis Cenuşa publică pe site-ul agenţiei IPN un comentariu dedicat competiției dintre proiectul de integrare europeană ca și stat independent și, respectiv, unionismul pro-european. Această competiţie implică câștiguri politice duble pentru forțele pro-ruse, declară el. Pe de o parte, crede Cenuşă, aceasta mobilizează categoriile sociale sensibile la demersuri geopolitice, iar, pe de altă parte, discreditează concomitent integrarea europeană și unionismul. Cenuşă găseşte că, dacă guvernarea pro-europeană actuală, dar și cele precedente, ar fi demonstrat consistență și coerență în apropierea de standardele și practicile europene, atunci demersul unioniștilor ar fi necesitat mai mult timp și resurse pentru a deveni mai atractiv.
Dar guvernarea actuală contribuie continuu la înstrăinarea cetățenilor, pe de o parte, de stat, iar pe de altă parte, de democrația liberală moldovenească, clătinată de crizele din ultimii 8 ani, constată Cenuşă. Consecinţa e că unele categorii de cetățeni aleg să emigreze, altele susțin ideea reunificării cu România, iar mulți se arată pregătiți să îmbrățișeze guvernări care promovează principii neliberale, inspirate din modelul rusesc și promovate de către forțele politice pro-ruse, inclusiv președintele țării Igor Dodon.
Analistul politic Petru Bogatu întrevede „o turnură îngrijorătoare în poziția Moscovei față de Transnistria”, urmare a întâlnirii Dodon-Putin la Soci, dar şi a declaraţiilor ce au urmat, bunăoară cea a ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Karasin, că evacuarea trupelor ruse este posibilă doar în urmă reglementării politice a conflictului, iar soluția, sugerează el, ar fi un nou memorandum Kozak. În cronica sa de pe site-ul prime.md, Bogatu scrie că dacă încă mai ieri se făceau speculații că Rusia se confruntă cu mari dificultăți economice, prin urmare va face concesii în chestiunea transnistreană, azi se constată că Putin pune piciorul în prag, ridicând pretenții inacceptabile. Poziția Kremlinului nu numai că nu a devenit mai conciliantă, din contră, s-a înăsprit. Pentru președintele rus cartea transnistreană este o miză importantă în confruntarea cu Occidentul, crede Bogatu, de aceea cedări Kremlinul nu va face. Dimpotrivă, ocupația rusă nu va înceta, regiunea secesionistă rămânând un mare pericol și pentru Republica Moldova, și pentru Ucraina, fapt confirmat într-un fel de reuniunea AP a Atlanticului de Nord de la București, conchide autorul.
Nicolae Negru îşi intitulează analiza de pe ziarulnational.md „Excursia de 28 de milioane de euro a lui Șor la Parlamentul European sau cum s-a împușcat Plahotniuc în picior”. Ipoteza autorului ar fi că anunţul de miercurea trecută a UE că „nu va mai transfera fonduri pentru bugetul de stat moldav” destinate susținerii reformelor din sectorul justiției ar avea legătură direct cu „excursia” lui Șor - cu taraf, sarmale, plăcinte și tulburel - la Parlamentul European”. Negru sugerează că vizita lui Șor i-ar fi enervat pe liderii UE, ca şi încercarea lui Vlad Plahotniuc de a pune vizita lui Șor în cârca PPE. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, sunt reprezentanți ai PPE. Scos din sărite, președintele PPE, Joseph Daul, s-a văzut nevoit să reacționeze, să dezmintă aceste calomnii, iar Tusk și Juncker au decis să-i trimită lui Plahotniuc un mesaj simbolic, de natură financiară, unul public, ca să fie simțit, să-l trezească la realitate, un preaviz. Concluzia lui Negru e că ţintind în PPE, Vlad Plahotniuc s-a împușcat în picior. Și dacă nu trage învățăminte, dacă nu își controlează „strategii” care nu au simțul măsurii, ar putea să nimerească și în cel de-al doilea. Căci UE a mai anunțat o „pauză în plățile pentru suportul bugetar.
Cine de cine are nevoie mai mult: PAS de PDA şi PLDM sau PDA şi PLDM de PAS? Întrebarea este ridicată de un autor de editoriale de la tribuna.md, Dumitru Spătaru. După ce au mers în alegerile prezidenţiale cu un candidat comun şi au ocupat o poziţie comună în raport cu trecerea la sistemul electoral mixt, varianta ideală pentru toate cele trei partide ar fi să meargă împreună în scrutinul din 2018, crede autorul. În acest caz, ele vor putea miza pe imaginea Maiei Sandu, activismul şi energia lui Andrei Năstase şi infrastructura PLDM. E clar că toate cele trei partide au nevoie unul de altul, scrie Spătaru. Dacă însă au alte opinii, atunci autorul le recomandă să-şi spună cât mai rapid „La revedere” şi să-şi caute fiecare de drumul său. Pentru că, dacă o vor întinde ca în alegerile prezidenţiale de anul trecut până în ultimul moment, minimum două din cele trei partide vor fi păgubite. Iar în final aceasta va afecta şansele întregului electorat pro-european.
