Este titlul pe care îl pune mare The Atlantic, după ce unele națiuni occidentale membre în NATO au continuat să arate ezitări în privința trimiterii de tancuri și alte arme avansate în Ucraina. The Atlantic scrie că înțelege temerile de escaladare alte unor politicieni europeni, însă dacă Rusia câștigă în Ucraina, lumea întreagă va pierde.
Germania, de exemplu, rămâne în continuare reticentă în a trimite tancuri Leopard în Ucraina; germanii ar prefera probabil ca Statele Unite să trimită mai întâi tancuri americane. Dar toată lumea în Occident ar trebui să trimită orice pot învăța ucrainenii să folosească, pentru că ceea ce este în joc acolo este mult mai mult decât simpla ordine mondială. După cum scria Rousseau, „liniștea se găsește și în temnițe”, însă asta nu face din temnițe locuri făcute pentru a trăi.
Boris «Joker» Johnson din nou la Kiev
Presa britanică continuă să scrie despre noua vizită-surpriză și neoficială a lui Boris Johnson la Kiev, făcând ca Daily Telegraph să socotească în mod serios că asemenea inițiative ale fostului premier riscă să pună în pericol diplomația actualului șef al guvernului, Rishi Sunak.
Jucând foarte abil pe asta, sursele oficiale ucrainene au numit-o o vizită „nici oficială, nici privată”, iar Boris Johnson a mers demonstrativ la Borodianka și la Bucea (Bucha), cele două suburbii unde forțele ruse au comis crime de război în asaltul lor ratat asupra Kievului din martie 2022.
Boris Johnson a fost unul dintre primii lideri care au vizitat Ucraina în urma invaziei rusești, sosind la Kiev încă în aprilie 2022, la scurt timp după ce rușii fuseseră forțați să se retragă din asaltul asupra capitalei. El a efectuat o a doua călătorie în luna august 2022, cu ocazia sărbătoririi zilei independenței Ucrainei.
Tot așa, îl laudă The Daily Telegraph, Johnson a promovat sprijinul militar occidental încă de la începutul războiului și, de asemenea, el a vorbit frecvent la telefon cu Volodimir Zelenski. Spre sfârșitul mandatului său de premier, Johnson s-a confruntat cu acuzații că ar folosi aceste vizite și intervenții în favoarea Ucrainei pentru a distrage atenția de la multiplele scandaluri interne care-l priveau direct.
Trebuie spus însă și că The Daily Telegraph, care îl laudă, este ziarul pro-Brexit în care Johnson însuși a scris până în momentul în care a ajuns șeful guvernului.
A bloca “Russia Today”, înseamnă a interzice o armă de război
În Franța, guvernul a înghețat conturile bancare ale televiziunii Russia Today (RT), care deja nu mai putea emite încă de anul trecut, însă care acum nu-și mai poate plăti angajații sau furnizorii de servicii.
RT France, filiala franceză a Russia Today, acuzată că este un instrument de dezinformare aflat în slujba Kremlinului, și-a anunțat acum oficial „închiderea”.
Libération scrie cum Kremlinul a avertizat că vor fi declanșate măsuri de represalii, în Rusia, împotriva presei franceze. Dar Russia Today (și echivalentul său geamăn Sputnik) nu reprezintă un organ de presă, iar activitatea sa nu era jurnalistică. Este chiar exact opusul jurnalismului. Această mașinărie are mai mult de-a face cu industria armamentului decât cu structurile producerii de informații. Chiar și susținătorii libertății absolute și nelimitate de exprimare ar fi de acord cu asta.
Sigur, scrie Libération: “unii politicieni, dar și mulți telespectatori sinceri, își spun: „La urma urmei, de ce să nu avem și punctul de vedere al altei țări? Suntem destul de adulți pentru a înțelege că acele reportaje și comentarii tendențioase sunt doar propagandă”. Dar tocmai acesta este pericolul. RT sau site-ul Sputnik nu oferă informații care ar putea fi considerate oarecum tendențioase. Informația jurnalistică ar trebui să fie în realitate o luptă împotriva propagandei de oriunde ar veni. Dacă, un editorialist la Libération, ziar de stânga, dezbate cu unul din ziariștii de la Le Figaro, ziar francez de dreapta, asta întărește diversitatea jurnalistică. Cu siguranță cei doi nu vor fi de acord asupra importanței care ar trebui acordată unor anume informații și nu vor avea aceeași lectură a efectelor nocive sau benefice ale unei statistici privind economia sau imigrația, însă nu vor considera în nici un moment că celălalt minte, cum este cazul cu presa rusă de stat care minte în permanență și care nu este altceva decât o mașinărie de război.
Decizia de a interzice așadar ca Russia Today să mai emită în Franța sau în UE nu înseamnă cenzurarea unui organ de presă, ci înseamnă a bloca o mașină de război și dezinformare voită. „Libertatea de opinie, cum explica Hannah Arendt, este o farsă dacă nu sunt garantate informațiile obiective despre faptele reale și dacă nu faptele în sine sunt obiectul dezbaterii”.
Indicele mondial al Big Mac
În sfârșit, marele săptămânal britanic The Economist anunță publicarea iminentă a «indicelui Big Mac».
The Economist a inventat acest instrument economic încă din 1986. Altfel zis, e vorba de un soi de indice ludic pentru a lămuri dacă monedele sunt la nivelul lor „corect”. Se bazează pe teoria parității puterii de cumpărare (PPP, purchasing power parity), ideea de bază fiind că pe termen lung cursurile de schimb ar trebui să se îndrepte spre un curs care ar egaliza prețurile unui coș identic de bunuri și servicii (în acest caz, un burger McDonald's) în oricare două țări care sunt comparate.
„Burgeronomia” (burgernomics) a devenit intre timp un standard global, inclus chiar și în manuale și în studiile academice.
Noul Big Mac Index va fi anunțat săptămâna aceasta, dar până atunci The Economist oferă un acces gratuit la cel de anul trecut.
Degeaba ne uităm însă acolo. Fluctuația dolarului față de euro riscă să ne strice meniul și să ne facă să regretăm că un Big Mac nu se mănâncă și reîncălzit.
