În secțiunea de bloguri a ziarului „Adevărul” Marius Dorin Lulea își formulează așteptările față de vizita în Statele Unite a președintelui Klaus Iohannis: să obțină eliminarea vizelor pentru români, un spor de investiții americane în România, pentru că :„Nu bazele militare ne oferă siguranţă, ci existenţa capitalului american” în țară. Apoi, „România şi Republica Moldova au un trecut dar şi un viitor comun”, așa că socotește firesc ca „Tocmai despre acest viitor şi dreptul românilor de a trăi împreună trebuie să vorbească Iohannis cu Donald Trump în Statele Unite”.
În același segment de comentarii pe blog, Răzvan Voncu comentează intrarea la guvernare, în Republica Moldova, a Partidului Liberal Democrat din Moldova, condus de Iurie Leancă. În acest fel, „Majoritatea, un pic şubrezită, rămâne, totuşi, în mâinile PD, condus de Plahotniuc, iar intrarea la guvernare a lui Leancă explică şi tăcerea deplină a anumitor cercuri din Bucureşti”.
Momentul ar fi însă cel mai favorabil Chișinăului ca să evadeze din ”cercul istoric al înapoierii”. ”După Brexit, spune bloggerul de la „Adevărul”, Uniunea Europeană (...) va angrena resurse serioase pentru integrarea de noi state (ca Serbia, Macedonia, Muntenegru sau Republica Moldova)”.
În revista 22, Octavian Manea inventariază reacțiile în crescendo de după discursul președintelui american la recentul summit NATO. Donald Trump e primul președinte al Americii care, într-un asemenea cadru, nu a pomenit deloc articolul 5, practic axul Tratatului Alianței Nord-Atlantice, pentru că legiferează principiul ”toți pentru unul, unul pentru toți”. Politicieni europeni și experți în domeniul securității, arată Manea, au luat act în ultimele zile de cvasi-retragerea Statelor Unite din acest sistem de descurajare a atacurilor contra statelor membre. Iar faptul că Trump a promis o majorare a bugetului rezervat investițiilor militare în regiunea în care se află și România n-ar trebui să alimenteze prea multe speranțe: cei care vor coordona investițiile sunt rămași din administrația Obama, ”și, îl citează Manea pe amiralul american Harris, păstrează memoria instituțională a revizionismului rusesc”.
Din nou la blogurile „Adevărul”, unde Andrei Pleșu constată că în România se tinde spre o politică fără partide politice. În locul lor ”Există doar un fel de vietăţi dezosate, pline de crevase, lunecuşuri şi fundături, supravieţuind cu greu, fără resurse reale, în virtutea unor isprăvi trecute sau a unei imagini întreţinute demagogic de câţiva adepţi zeloşi, dar neconvingători”. Le ia pe rând: ”marele”, ”monoliticul” Partid Social-Democrat ”dă semne de fisurare galopantă”. ”Cu liberalii, povestea e veche. Trecutul lor recent e de un dinamism greu sistematizabil: o sârbă orăşenească, cu figuri hip-hop”. Celălalt partid declarat liberal, ALDE, e condus de Călin Popescu-Tăriceanu, cel care ”a (re)inventat concubinajul liberalism-socialism, adică dreapta-împrejur spre stânga, cu momente de stânga-mprejur spre dreapta”. În fine, Uniunea Salvați România ”își trăiește febril pubertatea”, se mândrește că în sânul ei coexistă toate opiniile posibile. Andrei Pleșu identifică și cauza: lipsa politicienilor autentici. Remediul? ”Nu neapărat Duhul Sfânt al Rusaliilor, dar măcar Duhul comunitar al locului. Duhul virtuţilor noastre adormite, al legământului uitat dintre ce e mai bun în noi şi ce ne suntem datori nouă înşine”.
