Încă un comentariu despre proiectul politic al fostului președinte român Traian Băsescu în Republica Moldova. Marian Sultănoiu, de la gandul.info, se întreabă dacă liderii partidului Mișcarea Populară, din România, și respectiv Partidul Unității Naționale, din Republica Moldova, chiar cred că pot urni lucrurile în privința unirii celor două state. Noul partid de la Chișinău are într-adevăr potențial, admite jurnalistul, și e bine că inițiatorul său Anatol Șalaru și-a anunțat intenția de a colabora cu Maia Sandu. Dar scrie Marian Sultănoiu, „personal, cred că un proiect major, de o asemenea amploare, nu poate fi realizat numai şi numai de o mică familie politică, fie ea chiar şi a lui Traian Băsescu”.
Iulian Chifu a publicat pe blogurile Adevărul o analiză despre semnificația zilei de 21 iulie pentru Republica Moldova. Nu este și nu a fost nimic de sărbătorit. S-au împlinit 25 de ani de la un acord de încheiere a ostilităților în stânga Nistrului, acord semnat de Boris Elțin și Mircea Snegur. Din păcate, a fost vorba de „o formulă de capitulare a Republicii Moldova în faţa Armatei Ruse cantonată în regiunea separatistă, şi a separatiştilor echipaţi, înarmaţi şi puşi în prim plan de aceeaşi armată rusă. A fost momentul în care au fost validate, de facto, cele două părţi în conflict, Republica Moldova, noul stat independent, şi Federaţia Rusă. Şi aici, totul s-a făcut cu o mare păcăleală a Moscovei, dar în faţa unui stat, Republica Moldova, fără trupe independente, fără armată, fără capacitatea de a se apăra în faţa deciziei Rusiei de a rupe o bucată din teritoriul său şi de a şantaja Republica Moldova ca nu cumva să se alipească la România, aşa cum îşi dorea la acel moment”.
Chifu reamintește că autoritățile moldovene au cerut din nou retragerea trupelor rusești de pe teritoriul țării și că e cazul să meargă până la capăt: să solicite un termen până la care Moscova să dea un răspuns concret, iar dacă el nu vine, aceste trupe să fie declarate de ocupație; să fie retrase așa-numitele trupe de „pacificatori” militari ruşi, şi înlocuite cu o misiune civilă internațională. În al treilea rând, să se treacă la dezarmare, demilitarizare, reîncadrare a tuturor trupelor paramilitare care se află pe teritoriul Republicii Moldova, în raioanele estice – e vorba de „structurile ilegale, separatiste, în afara controlului autorităţilor legitime ale Republicii Moldova”.
Ioana Ene-Dogioiu de la ziare.com are azi o lectură aparte a subiectului numit pensiile speciale. Desigur că ele nu ar fi trebuit să existe. Odată ce există însă, problema e mai ales a cuantumului lor, în caz că autoritățile au probleme bugetare. Ce se întâmplă însă în România în acest moment, când, pe fondul anunțurilor mai mult sau mai puțin formale că se schimbă calculul la pensiile speciale, s-au depus deja mii de cereri de pensionare, indică altceva. Jurnalista crede că guvernul pus de social-democratul Liviu Dragnea a găsit cea mai perfidă modalitate de a scăpa de indezirabili, în special din justiție. Oamenii își depun dosarele de pensionare – și, spune Ioana Ene, e firesc, fiecare se gândește din ce va trăi la bătrânețe – dar în sistem va fi un imens gol de care. Ca urmare, vor fi reîncadrați cei convenabili și vor rămâne cu pensia cei pensionați. Aceasta este, de fapt, oferta lui Liviu Dragnea către magistrați, adică posibila lovitură de grație dată sistemului juridic.
