Ziarul Adevărul include știrea că liderul comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a refuzat să se ridice în picioare la momentul de reculegere în memoria regelui Mihai I. Este citat argumentul fostului președinte: România a luptat „în război contra ţării sale, Uniunea Sovietică”.
Alexandru Gussi scrie în revista 22 despre ciudățenia că Regele și Partidul Comunist Român s-au născut în același an, 1921, iar rivalitatea dintre ei a „marcat un secol de istorie a României”. Regele, spune Gussi, „trebuia să asigure continuitatea unei dinastii importate din Occident pentru a contribui la incredibil de ambițiosul proiect al occidentalizării României. Celălalt (PCR) urmărea programatic sovietizarea României”. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial a tranșat chestiunea în favoarea sovietizării, dar după 1989 alegerea a redevenit actuală. O șansă deci, dar una pierdută. Numai că „Regii nu mor, corpul lor fizic se stinge, dar celui politic îi este asigurată continuitatea prin instituții. Corpul politic al regelui poate muri numai dacă se renunță definitiv la un principiu de legitimitate. Abolirea monarhiei s-a produs în România în contextul unei ocupații sovietice, ceea ce a făcut ca regele exilat să rămână nu numai titularul unei forme de legitimitate de ordin dinastic, ci și în termenii continuității constituționale”.
În aceeași revistă, Ana Blandiana, scriitoare și fondatoare a Alianței Civice, povestește cum au decurs unele lucruri la venirea în București a cuplului regal în aprilie 1992, de Paști. PSD-ul de atunci, care se numea altfel, a acceptat ca regele să vină la București cu câteva conduții. Între ele, și aceea de a nu vorbi în public. Nimeni nu s-a așteptat însă la imensa manifestare de simpatie pentru Rege, astfel încât Blandiana și-a luat inima-n dinți, a ieșit din mulțime și a intrat în Hotelul Continental în încăperile unde se afla regele. I-a cerut să iasă la balcon și să se adreseze mulțimii. „Mi-am dat cuvântul că nu voi vorbi, a repetat Regele cu o tristețe fără seamăn și fără speranță, povestește Blandiana, care l-a convins să o facă prin intermediul reginei Ana.
„Ultimul Rege” se intitulează comentariul Tiei Șerbănescu din 22, care îl vede pe Mihai I ca pe un personaj tragic până la ultimele clipe, când mai puțin ca oricând și-a aparținut sieși. „A aparținut ambițiilor altora”, spune ea. „Cu Regele Mihai s-a închis un capitol din amintirile, speranțele și regretele noastre. Despărțirea de Regele Mihai înseamnă și despărțirea de credință, eleganță, prestanță. Patria e din ce în ce mai departe de ele și tot mai aproape de ridicol, vulgaritate, violență”.
Pe site-ul contributors, ro. Valentin Naumescu se ocupă de efectele posibile ale mult comentatei declarații a președintelui american Donald Trump că recunoaște Ierusalimul drept capitală a statului Israel. Concret, nu se va schimba nimic, în schimb Statele Unite ale Americii dau astfel semnalul că se retrag „din ordinea liberală globală, esenţialmente multilaterală, pe care Washingtonul reuşise să o creeze încă din timpul Războiului Rece”. Acesta e un lucru cu posibile consecințe concrete. „Semnifică adâncirea clivajului euro-american și (...) dezangajarea Americii din formatele multilaterale (...) Acţionând unilateral şi ignorându-şi foştii aliaţi, Statele Unite pierd enorm din relevanţa cuvenită primei Mari Puteri a lumii”. România ar putea fi adusă în situații unei alegeri imposibile între americani și europeni, mai arată Valentin Naumescu.
