„Deși a fost un succes, vizita (președintelui Klaus Iohannis în Statele Unite) a produs o euforie nejustificată la București. De parcă urma să aflăm de la conferința de presă comună dacă SUA mai rămân în NATO.
Trebuie să înțelegem, scrie Grigore Cartianu în „România liberă”, că America nu-și schimbă opțiunile strategice peste noapte. Oricât de imprevizibil ar fi Donald Trump”.
Cartianu e convins că după conferința de presă comună Trump chiar consideră România un aliat important în NATO.
Prestația președintelui român la Washington a fost și ea adecvată, după cum de folos a fost și întrebarea jurnalistei TVR care a provocat declarația cea mai liniștitoare: America „va răspunde militar dacă Rusia va ataca vreun membru al Alianței Nord-Atlantice”.
Nu în ultimul rând, Trump a susținut puternic lupta anticorupție din România. A existat însă și un interes al președintelui american în această invitare a lui Iohannis, crede Cartianu: în condițiile în care Germania sau Franța relansează, „cu largul concurs al Bruxellesului, discuția despre politica de (...) creare a unei armate a Europei”, Donald Trump avea nevoie ca „un președinte din Estul Europei să-i stea alături. Variantele erau puține: Polonia sau România. A preferat să-l primească la Washington pe președintele român și să meargă în Polonia în iulie”.
E timpul așadar, scrie jurnalistul „României libere”, ca românii să se calmeze.
Nici euforie disproporționată, dar nici fatalism și propapagndă anti-americană pe pâine, cum s-a întâmplat după summit-ul NATO de la Bruxelles, pe motiv că liderul american nu a pomenit deloc celebrul articol cinci.
Și Dan Tapalagă e de acord, în articolul publicat pe Hotnews.ro, că „vizita spulberă incertitudinile în ce privește planurile noii administrații Trump cu România”.
Există totuși explicație pentru temerile care au precedat-o: ne-am temut, scrie Tapalagă, „să nu picăm din nou de partea greșită a istoriei după o eventuală tranzacție Trump – Putin, în urma căreia România să fie sacrificată de americani în cadrul unei noi impărțiri a sferelor de influență”.
E un „moment astral”, de care România se poate bucura mulți ani de aici înainte dacă își întărește democrația si statul de drept.
Pe site-ul Contributors, Adrian Luca scrie în marginea alegerilor parlamentare anticipate din Marea Britanie. Mesajul transmis de britanici conservatorilor Theresei May ar fi că nu văd avantajele unui divorț dur de Uniunea Europeană.
Ce ar trebui să înțeleagă România de aici? În primul rând lecția pe care Uniunea însăși pare să o fi digerat: „are mai puțină relevanță să insiști pe câștigurile nete date de UE, pentru că oricât ar fi de evidente, se vor găsi întotdeauna eurosceptici să le combată, cu propriile lor calcule”.
Sunt de pus laolaltă „mai degrabă temerile, decât așteptările cetățenilor europeni”, iar singurul scenariu promițător nu poate fi decât „mult mai mult, împreună”.
În mod specific, România trebuie să renunțe, scrie Adrian Luca, la „iluzia creșterii standardului prin legi salariale sau aventuri fiscale. În mod realist, nu putem visa la viață ca-n Germania, dar măcar să minimizăm riscurile de a nu ajunge nici măcar până la nivelul Poloniei”.
