O știre Agerpres a fost pusă încă de dimineață la dispoziția presei: autoritățile din Republica Moldova au amânat din nou, „cu câteva luni”, deschiderea unui birou a NATO la Chișinău. Sunt pomenite: motivul oficial („imobilul care ar urma să găzduiască oficiul NATO se află încă în reparații”), opinia „experților”, care „nu exclud că amânarea se face intenționat pentru a nu inflama și mai mult spiritele, mai ales că președintele Igor Dodon și socialiștii pro-ruși se opun deschiderii oficiului NATO în Republica Moldova”, și părerea analistului politic Nicolae Negru, că „aceste amânări au mai degrabă un subtext politic. În opinia sa, ar fi vorba „o concesie făcută de guvern lui Igor Dodon, în contextul discuțiilor despre modificarea sistemului electoral”.
O analiză semnată de Iulian Chifu în Evenimentul zilei arată că și România se află într-un moment mai delicat în relația cu Alianța Nord-Atlantică, mai precis are de cântărit atent asupra soluțiilor de colaborare și în plan european, și transatlantic. Pentru România, arată Chifu, geografia a jucat mai degrabă un rol pozitiv în ultima vreme, profilând țara „drept pilon strategic relevant la frontiera UE și NATO”. În acest moment însă apar probleme neașteptate. România a făcut o opțiune fermă și asumată politic de integrare europeană deplină, numai că așezarea sa geografică o plasează în vecinătatea statelor membre tot mai eurosceptice, în speță, în zona grupului de la Vișegrad. De pildă, eventuala primire a României în spațiul Schengen s-ar face, terestru, la frontiera vestică, cea cu Ungaria. „Pe scurt, ca să ajungi fizic în Europa de Vest, musai trebuie să treci prin Europa Centrală și spațiul Vișegrad. Mai mult, această realitate face ca România să fie condamnată, practic, la cooperarea regională cu vecinii săi direcți”. Analistul crede că „după statuarea elementelor de natură strategică și de viziune ale opțiunii României, (după) conturarea prezenței, rolului și angajamentelor sale globale în legătură directă cu SUA, Germania și Franța” va fi nevoie de „abordarea directă a vecinilor noștri direcți din Spațiul Vișegrad” pentru ca strategia să poată fi pusă în aplicare.
În analiza lui Alexandru Lăzescu din revista 22, România apare de-a dreptul amenințată de consecințele unei duble decuplări: una în interiorul Uniunii Europene, între Vest și Est (celebrele „două viteze”) și una transatlantică, între Statele Unite și (mai ales) Vestul European în care administrația de la Washington nu mai are încredere după Brexit. Aceasta ar fi explicația invitării neașteptat de rapide la Casa Albă a președintelui român Klaus Iohannis de către omologul său american Donald Trump: Statele Unite tatonează ce sprijin pot avea în statele est-europene. Alexandru Lăzescu nu se încumetă să estimeze cât de profunde pot fi urmările acestei situații, ce impact economic și mai ales ce impact în planul securității ar avea, în contextul relațiilor României cu Rusia.
