Ziarul Adevărul publică sub formă de știre declarația ministrului moldovean de externe Aureliu Ciocoi, cum că „nu a existat o agresiune din partea Federaţiei Ruse în conflictul de pe Nistru din 1992. În opinia sa, Armata rusă a intervenit «pentru a opri vărsările de sânge», iar războiul ar fi fost provocat exclusiv de către forţele separatiste de la Tiraspol”. Analistul Anatol Țăranu readuce însă un argument cu greutate: „armistiţiul din 1992 a fost semnat de preşedinţii Mircea Snegur şi Boris Elţîn, ceea ce demonstrează că Rusia a purtat un război de facto cu Republica Moldova”.
Iulian Chifu scrie un articol de blog despre cum s-a intrat în anul electoral pentru prezidențiale în Republica Moldova: socialiștii par deciși să meargă pe mâna lui Igor Dodon, dar nu e deloc sigur că acesta nu va supăra inclusiv Moscova până la alegeri. În opoziție, Maia Sandu pare numele cel mai recomandabil. Atâta doar că fostul premier are de formulat o strategie și de demontat o alta. Deși bine plasată în sondaje, Sandu trebuie să se adreseze cu succes nu doar votanţilor proprii, pro-europeni, ci și restului opoziţiei, de la unionişti şi de la PDM. De asemenea, trebuie să aibă o strategie a divizării adepților lui Igor Dodon, „fie prin voturile Partidului Nostru, rupte din masa pro-rusă anti-socialişti, fie prin cele ale comuniştilor naţionalişti statalişti ai lui Voronin, sătui de pro-rusismul ostentativ jucat de Dodon, fie prin demobilizarea electoratului socialiştilor, în urma prestaţiei slabe şi neconvingătoare a Guvernului Chicu”. De această dată, adaugă analistul publicat de Adevărul, componenta geopolitică e mai mult decât prezentă și trebuie jucată cum se cuvine.
Comentarii deprimate după căderea guvernului de la București prin moțiunea de cenzură introdusă de social-democrați. Liviu Avram scrie în Adevărul că într-adevăr a fost un blat, adică o înțelegere de culise a liberalilor cu PSD ca astfel să fie îngropată alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Guvernul Ludovic Orban a mai făcut și două cadouri de ultim moment PSD-ului: în ultima ședință de guvern, cea în care s-au votat 25 de ordonanțe de urgență și nu știu câte hotărâri de guvern, s-a renunțat brusc și la ordonanța privind alegerile în două tururi (care ar fi securizat schimbarea sistemului de vot la locale, în caz de cădere a guvernului), și la ordonanța prin care președinții de consilii județene urmau să fie din nou aleși de consilieri și nu prin vot direct. „Greu să găseşti în politica românească un episod mai dezgustător decât sceneta cu public jucată marţi, în şedinţa de Guvern, de către premierul Orban şi ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu”, scrie Liviu Avram.
Dan Tăpălagă (G4Media) nu folosește cuvântul „blat”, dar descrie tot un soi de conivență, fondată pe interesul egal al liberalilor și pesediștilor de a-și vedea păstrați primarii prin alegere într-un singur tur: „Ajunși în acest punct, scrie Tăpălagă, cu guvernul Orban picat în parlament, cu alegerea primarilor în două tururi omorâtă, cu slabe șanse de resuscitare în acest an, cu securizarea baronilor aflați în poziții de șefi de Consilii Județene, există riscul real ca PSD să boicoteze varianta alegerilor anticipate”. Și dacă nu se ajunge la anticipate, „atunci putem spune că am asistat doar la o mare butaforie, la mutări prin care vechiul sistem de partide s-a autoconservat”.
