Pe fundalul războiului, un nou summit al celor 27 de țări din UE va avea loc astăzi seara la Bruxelles: președintele Consiliului European, fostul premier belgian Charles Michel, a convocat pentru azi, joi seara, un summit european excepțional al celor 27 de lideri UE, pentru a discuta în detaliu, față în față, răspunsul comun de dat Rusiei în urma intervenției militare directe și brutale în Ucraina.
«Folosirea forței pentru a modifica frontierele nu-și are locul în sec. XXI», a postat Charles Michel pe Twitter.
Scenariul ucrainean - scris încă din 2008
«Scenariul ucrainean a fost scris în Georgia în 2008, era suficient să vrem să-l citim», este titlul unei analize, publicată astăzi în Le Monde și semnată de principala editorialistă a marelui cotidian francez, Sylvie Kauffmann.
Aceleași metode și atunci, în 2008, aceeași strategie ca acum: Moscova a folosit împotriva Ucrainei tehnica de mizanscenă militară dramatică pe care o folosise și împotriva Georgiei, mizând pe pasivitatea și inerția occidentalilor, estimează analiza din Le Monde.
Cotidianul francez pornește de la un episod ce merită relatat în detaliu: în cadrul ședinței “Consiliului de Securitate” al Rusiei dedicată Donbassului, care va rămâne în istorie ca un șocant moment televizat al guvernării autocratice, fostul președinte Dmitri Medvedev a făcut luni, 21 februarie, la Kremlin, o comparație devastatoare pentru democrațiile occidentale. El a vorbit despre campania din Georgia, unde trupele rusești ocupă astăzi 20% din teritoriu încă de când Moscova a recunoscut, în 2008, cele două republici separatiste, în urma unui război fulger.
— „Îmi amintesc foarte bine de 2008, când s-a decis recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud”, a spus Medvedev sub privirea scrutătoare a predecesorului, succesorului și protectorului său, Vladimir Putin. “Am salvat atunci sute de mii de vieți. Astăzi, riscul este mult mai mare, sunt mai mulți oameni de salvat. Știm ce se va întâmpla în continuare. Cunoaștem sancțiunile. Știm presiunea. Dar ne pricepem și cum să răspundem. Dacă reușim să avem răbdare, ei vor obosi și vor reveni spre noi pentru a discuta despre securitate și stabilitate. Rusia trebuie să recunoască independența republicilor din Donbass. Experiența ne arată că tensiunea va scădea. »
« Ei!». « Aceia!». Dmitri Medvedev nici măcar nu s-a obosit să-i numească pe «ei», într-atât de mult s-a obișnuit Kremlinul cu comportamentul dezastruos de împăciuitor al europenilor. În mintea lui Medvedev, occidentalii se arată doar un pic indignați, apoi amenință, pedepsesc de formă, după care merg mai departe.
Concluzia trasă de Le Monde este simplă: cel mai îngrijorător, privind retrospectiv afacerea georgiană, este comportamentul imprevizibil al Rusiei. Toate elementele crizei pe care Putin tocmai a provocat-o în Ucraina erau deja funcționale acolo, în Georgia, strategia era deja rodată, cadrul geopolitic definit. Totul fusese deja scris. Ar fi fost suficient să vrem să citim.
În mod nesurprinzător, principalul ziar rusesc de opoziție, Novaia Gazeta, aduce un verdict similar: “Țhinval în Donețk” este titlul analizei, care compară operațiunea militară a lui Putin din 2008, care a făcut din Țhinval (Цхинвал), în Osetia de Sud, în Georgia, capitala unei “republici” independente — dar nerecunoscute de nimeni — comparată cu operațiunea actuală de transformare a Donețkului (dar și a târgului Luhansk) în capitale ale unor “republici populare” independente.
Mizanscena televizată a lui Putin
De altfel, după surpriza primei zile, declanșată de mizanscena televizată a lui Putin, presa rusă, chiar și cea din opoziție (cu excepția Novaia Gazeta, despre care vezi mai sus), a început să se alinieze, treptat, pe poziția oficială: “Decizia Kremlinului este istorică”, proclamă astfel Vzgliad.
Regăsim aceeași jubilație pe site-ul Regnum: «Bravo, Putin ! Opt ani de infern [pentru locuitorii din Donbass] s-au încheiat, în sfârșit.”
Ce se întâmplă cu apologiștii lui Putin?
Este întrebarea pe care o pune — retoric — cotidianul conservator britanic The Times. Ce se întâmplă cu apologiștii lui Putin? Cu toți cei care, din motive ideologice, fie venind din dreapta, fie din stânga, au dat până acum vina pe NATO, SUA și UE pentru toate relele care se întâmplă în relația cu Rusia, toți aceștia ar trebui să-și dea seama că au bătut câmpii în mod serios.
Tot la Londra, foarte sobrul Financial Times scrie că felul în care Putin îi neagă Ucrainei dreptul de a exista stârnește un ecou sumbru (aluzie la propaganda nazistă în anticiparea celui de-al Doilea Război Mondial).
În Italia, La Repubblica amintește, la rândul său, fără menajamente, epoca mai recentă când șeful dreptei din peninsula în formă de ciubotă, Matteo Salvini, lăuda ce face Putin în Donbass și în Crimeea. În 2014, astfel, în momentul anexării Crimeei, șeful partidului de dreapta La Lega, Matteo Salvini, clama peste tot: «Sprijinim dreptul poporului din Donbass la autodeterminare»!
(Am mai scris aici despre legăturile extremiștilor europeni cu Rusia lui Putin, dar și despre rublele lui Salvini și o posibilă finanțare de la Moscova.)
De altfel, cum o anunță la Moscova Kommersant, Italia va ridica, începând de la 1 martie, restricțiile sanitare Covid impuse turiștilor ruși.
Dar și în Germania, Süddeutsche Zeitung revine asupra rușinii rezultate din der Putin-Schock der SPD, șocul pe care îl reprezintă pentru partidul social-democrat aflat la putere indulgența formațiunii politice față de Rusia, dar și faptul că o figură istorică a partidului, precum fostul cancelar Gerhard Schröder, a putut deveni un înalt amploiat al Gazprom și șeful nominal al consorțiului Nord Stream 2, supus deocamdată sancțiunilor.
Ce va fi și cu bietul Narîșkin?
Dincolo de toate astea, planeta întreagă a asistat luni la umilirea șefului serviciilor secrete externe ale Rusiei, Serghei Narîșkin, terorizat de Putin, la Moscova, într-o falsă transmisie directă la TV. El Pais, în Spania, oferă azi o întreagă exegeză politică, psihologică și cinematografică a acelei scene.
Aflăm astfel că Putin are un talent uriaș de a spori tensiunea într-o situație deja explozivă, iar un actor madrilen specialist în manipulare spune, pentru o televiziune spaniolă, că a văzut deja “crocodili devorând-și prada cu mai multă delicatețe” decât felul în care l-a tratat Putin, luni, pe nefericitul Narîșkin.
Macron pică la Ural
În sfârșit, pentru a încheia pe aceeași notă, în Franța, săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné pune mare în această dimineață un titlu în prima pagină, făcând o aluzie la Emmanuel Macron, pentru care încercarea de a-l calma pe Putin s-a arătat a fi un soi de examen ratat: Macron: «Cu Putin, am picat la Ural».
(Macron nu și-a declarat încă nici astăzi în mod oficial candidatura în alegerile prezidențiale din Franța, din luna aprilie, deși sondajele îl anunță, fără excepție, învingător în runda a doua.)
Același Canard enchaîné mai găsise, după lunga convorbire telefonică cu Putin în care președintele Franței a căzut în capcana manipulării întinsă de omul de la Kremlin, un alt joc de cuvinte care suna ca în română: «Macron inaugurează două discipline olimpice: Putinaj artistic și Zelenski acrobatic.»
