În Marea Britanie, Regina nu a participat, pentru prima dată în 59 ani, la redeschiderea lucrărilor parlamentului, iar tradiționalul său discurs său a fost citit de Prințul Charles.
Cu toate astea, conservatorul cotidian The Times estimează că Regina a fost cât se poate de prezentă și că tronul nu este gol, deși mesajul a trebuit să fie transmis de prințul moștenitor. În schimb, Financial Times estimează că absența Reginei, în vârstă de 96 de ani, indică un transfer al responsabilităților către Prințul Charles.
În paralel, cotidianul londonez de stânga The Guardian scrie că discursul Reginei citit de Charles n-a făcut decât să pună în lumină irelevanța premierului Boris Johnson.
Lucrurile sunt văzute altfel pe continent, într-o monarhie cum e Spania, de pildă. Astfel, El Pais scrie că “problemele de mobilitate” ale Reginei pun în evidență un “tron gol”: «Suveranitatea Regatului Unit rezidă în Parlamentul său, spre deosebire de alte națiuni precum Spania, care precizează clar în Constituția lor că suveranitatea rezidă în popor. Dacă ideea că parlamentul, Camera Comunelor, este centrul sistemului politic britanic a fost erodată de zeci de ani de unii șefi de guvern care s-au arătat din ce în ce mai prezidențiali în modul lor de a exercita puterea, noțiunea de monarh în numele căruia guvernează și legiferează clasa politică are nevoie să fie susținută peste tot și permanent prin doze mari de fast și ceremonie.»
De aceea, consideră El Pais, absența Reginei este un precedent îngrijorător pentru statutul și prestigiul monarhiei britanice.
Macron: “L’Europe, c’est moi”
După discursul de luni al lui Macron în fața Parlamentului European, presa din țările vecine Franței se entuziasmează pentru cel care a devenit, în urma noii sale victorii electorale, principalul om politic al continentului.
Macron: “L’Europe, c’est moi”, este titlul mare, en français, al săptămânalului german Der Spiegel în numărul abia apărut. Revista germană revine asupra ideilor de reformă lansate de Macron, printre care generalizarea votului majoritar și crearea mai multor stadii intermediare de aderare la UE, pentru a răspunde aspirațiilor unor țări cum sunt Ucraina (sau Moldova, sau Georgia), dar și, eventual, Marea Britanie.
O inițiativă care s-ar putea dovedi a fi o „lovitură de geniu”, crede săptămânalul german. În orice caz, în mintea lui Macron, explică Der Spiegel, acesta a găsit o modalitate de a oferi o perspectivă de asociere atât candidaților la calitatea de membru plin al UE, dar care vor mai avea de așteptat zeci de ani – precum Ucraina –, cât și celor reticenți și ieșiți din UE – ca Marea Britanie, pe care Macron nu a numit-o – oferind în același timp un răspuns cererilor de consolidare a Uniunii Europene.
Delfinii și riscul de foamete din pricina Ucrainei
Cum o subliniază Le Monde, Volodimir Zelenski a atras atenția comunității internaționale că dacă Ucraina nu își poate exporta grânele, se poate chiar ajunge la riscul unui început de foamete mondială.
De altfel, dosarul special, încă din prima pagină, al numărului de astăzi din Libération, în Franța, este despre seceta ce va să vină și care va lovi întreaga agricultură europeană.
În orice caz, cum o estimează experții SUA și serviciile secrete, citați de Washington Post în această a 75-a zi a războiului, Rusia lui Putin pare a se pregăti pentru un conflict de lungă durată.
În Italia, La Repubblica scrie în acest timp despre delfinii din Marea Neagră, victime neașteptate ale conflictului din Ucraina. Unii mor din pricina activităților intense ale navelor de război, scrie La Repubblica, alții însă sunt găsiți morți pe plaje din cauze inexplicabile, probabil din pricina traumelor acustice cauzate de sonare.
De la începutul conflictului, pe 24 februarie, circa 80 de delfini au fost găsiți morți, eșuați pe felurite plaje din Turcia și Bulgaria.
De la un tiran la altul
Presa, precum Le Monde în această dimineață, mai scrie și despre neașteptata victorie în Filipine a lui Ferdinand Marcos Junior, fiul fostului dictator al arhipelagului, al cărui regim s-a prăbușit în urmă cu 36 de ani.
Venind după un alt personaj autoritar, populistul Rodrigo Duterte, victoria lui Marcos face să se pună serioase întrebări în legătură cu viitorul acestui arhipelag de 110 milioane de locuitori.
Este oare Avatar 2 de un plictis absolut?
În sfârșit, la rubrica culturală, The Guardian se întreabă, simulând îngrijorarea, dacă nu cumva mult-așteptatul film Avatar 2 (Avatar: The Way of Water) al lui James Cameron, urmarea marelui succes din 2009, se anunță a fi o uriașă dezamăgire: „Privind trailer-ul pe un laptop ai o senzație ca atunci când cineva te obligă să-i vezi fotografiile din vacanță.”
Și ce trailer? „Un Na’vi sare într-un copac. Un fel de pasăre-șopârlă zboară peste apă. Niște personaje se bălăcesc în mare. Personajul lui Sam Worthington pare pare că se forțează cât poate să nu tragă un vânt. Și, în afară de coloana sonoră – care este efectiv sunetul mamei-spirit a planetei, Enya, care leșină de plictiseală, căzând pe un sintetizator – cam atât.”
Uite ce este, continuă The Guardian, Avatar 1, care trebuia văzut în sală, cu niște ochelari speciali, s-a întâmplat acum multă vreme. Astăzi, milioane de oameni au să vadă filmul într-un computer, sau gratis pe Disney+, în loc să meargă într-o sală specială, închiriind ochelari 3D. „Și dacă cel mai bun lucru pe care îl are filmul se reduce la peisajele minunate care pot fi apreciate corespunzător doar prin ochelari 3D, atunci avem acolo o mare problemă.”
