Viitoarea președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, e deja privită de unii analiști ca fiind datoare statelor est-europene cu derapaje notorii de la regulile statului de drept. Eliza Frâncu abordează subiectul în Revista 22 și reamintește că von der Leyen a obținut funcția cu doar 9 voturi peste limita minimă și că acele voturi ar fi fost „cerșite” în prealabil.
Acum rămâne de văzut ce anume va fi promis în schimbul susținerii. Fapt este că n-au trecut decât câteva zile și Budapesta și Varșovia i-au amintit ce așteaptă, pe un ton care alimentează temerile de „compromis”. Și interviurile Usulei von der Leyen dau apă la moară neîncrezătorilor. Ton împăciuitor, intenție de estompare a tensiunilor dintre Est și Vest. Actuala conducere a Comisiei dăduse două luni Poloniei să rezolve derapajele din justiție, altfel intră sub incidența articolului 7. Se va continua pe această linie sau facem sancțiunile uitate? Greu de crezut. Și în chestiunea imigranților viitoarea șefă a Comisiei semnificată s-a arătat conciliantă, spunând, de pildă, că nu se poate face abstracție de argumentele unor state. Polonia, de pildă, a primit deja 1,5 milioane de ucraineni, deci ar putea să nu respecte cotele de imigranți stabilite pentru fiecare țară.
Cazul adolescentei omorâte la Caracal (sau doar dispărute, pentru că în acest moment nu se mai știe cum stau lucrurile) suscită numeroase comentarii. Sebastian Rusu scrie pe site-ul Jurnaliștii.ro că „Frăţia dintre politicieni şi interlopi, cimentată în bătăliile politice din aceşti ani de tranziţie, a reuşit să fragilizeze şi să deprofesionalizeze instituţiile cheie ale statului român”.
Jurnalistul nu are speranțe: „ În momentul de faţă, reforma statului a eşuat, partidele politice şi-au pierdut demult credibilitatea, iar la butoane sunt clanurile interlope şi oamenii de paie. Nu cred că emoţia publică mai poate mişca ceva în momentul de faţă, iar tragediile din Colectiv sau Apuseni au intrat în cartea de istorie recentă la capitolul eşecuri lamentabile ale instituţiilor statului român faţă de siguranţa şi integritatea cetăţenilor săi. Din eşec în eşec, România este prinsă astăzi în menghina clanurilor de interlopi, iar subcultura şi prostituţia mascată promovate în prime-time de anumite televiziuni sunt la mare cinste, drept valori fundamentale într-o societate fără busolă”.
Alți comentatori sunt revoltați de modul în care se comunică public informațiile în legătură cu acest caz. „Elodizare infuzată de stat”, scrie Magda Grădinaru pe site-ul Ziare.com. Pe aceeași platformă, Sebastian Burduja e oripilat că familiile fetelor dispărute (pentru că sunt cel puțin două) sunt târâte într-un „spectacol grotesc”, prin care nimeni nu ar trebui sa treacă după o pierdere atât de grea.
Nu acești oameni trebuie expuși, ci cei care au răspuns apelurilor Alexandrei, când a sunat la 112, și care „se fac complici la crimă”. „Indivizi indiferenți, fără suflet, care au stat nepăsători în timp ce un copil trecea prin cele mai groaznice chinuri”. Fotografiile lor în contextul acestui caz sinistru, Ioan Stanomir scrie pe Marginaliaetc.ro: „Involuţia pare sa fie proiectul de ţară al României în cei din urmă ani. Tot ceea ce se edificase, în limite rezonabile, este pe cale de a fi înlăturat, poate definitiv. Involuţia este mai mult decât o simplă restauraţie pesedistă; ea implică lichidarea insulelor de normalitate instituţională şi extinderea unui val seismic al imposturii şi iresponsabilităţii”.
