Teodor Baconschi, fost ministru de externe al României, acordă un interviu despre Republica Moldova pentru publicația Formula-As. „Dincolo de conjuncturi, România rămâne cel mai solidar partener al Republicii Moldova” – este teza sa. Consideră că alegerea Maiei Sandu ca președinte al țării dovedește că „acolo (ca și în diaspora moldovenească) există o majoritate de cetățeni care fac legătura dintre orientarea pro-europeană și rezolvarea unor probleme endemice : ieșirea din sărăcie, limitarea corupției, reforma administrației, deschiderea țării spre modernitatea democratică și construirea unui stat de drept funcțional”.
Parteneriatul Estic nu era antecamera integrării în Uniunea Europeană, ci substitutul acesteia
Teodor Baconschi laudă programul de reforme prezentat de Maia Sandu, foarte bine cuprins chiar în sloganul partidului : „O societate unită, pentru o viață decentă”. Pe de altă parte, programul nu cuprinde numai deziderate generoase, ci și soluții concrete de aplicare. Legat de unire, fostul ministru de externe evită să răspundă în termenii sugerați de reporter : dacă „unirea este o datorie istorică” pentru România. „Pentru noi, desigur, Unirea este un ideal național, urmărit ca atare”, dar deocamdată există diverse bariere : nu există încă o majoritate de adepți ai unirii în Moldova și, posibil, nici în România, iar unirea în cadrul Uniunii Europene este și ea incertă, odată ce Parteneriatul Estic a pierdut teren după anexarea Crimeii și celelalte conflicte din zonă. De altfel, „acest Parteneriat Estic nu era antecamera integrării în Uniunea Europeană, ci substitutul acesteia” - este răspunsul lui Baconschi.
În timp ce se negociază formarea unei coaliții de guvernare după alegerile parlamentare din România, jurnaliștii sapă în continuare în căutarea mecanismului care a propulsat surprinzător, pe ultimii metri, Partidul pentru Unitatea Românilor în Parlament. Emilian Isăilă de la spotmedia.ro s-a folosit de cercetările celor de la recorder.ro și a consultat analiști, iar concluzia este că „Dacă atât de multe persoane cu competențe în domeniu spun că AUR are o dimensiune artificială și că acest partid a avut acces la resurse la care nicio altă formațiune politică nici măcar n-a putut visa se vede cât de fragil e sistemul democratic din România la 31 de ani de la prăbușirea regimului comunist”. Cel mai neliniștitor detaliu este că totul s-a făcut undeva în subteranele internetului, unde postările de susținere au explodat pe baza unei alte penetrări profesionaiste. „E ca și cum cineva a avut lista tuturor persoanelor care au participat la Referendumul pentru familie, iar campania digitală a fost țintită exclusiv asupra acestor oameni, a declarat o persoană intervievată pentru acest articol care a dorit să-și păstreze anonimatul”, scrie Isăilă. Analistul Iulian Comănescu spune că cei de la AUR au fost masiv ajutați în campanie, și a avut informații de la mai mulți administratori de site-uri care s-au văzut inundați de sute de conturi pro-AUR. Tot el cataloghează metoda ca „astroturf”, ceea ce înseamnă gazon artificial, cu alte cuvinte, „la firul ierbii”, din om în om. Dar, spune analistul „în spatele ei se ascund diverși sponsori care o finanțează și o promovează, dar vor să rămână anonimi pentru a nu mina credibilitatea mișcării respective”.
Rasismul difuz se poate transforma, la o distanță de un link, în fascism ofensiv
Într-un articol de final de an din Observator cultural, Cristian Pârvulescu consideră anul 2020 un „an fantomă” : „Nu doar un an pierdut (…), ci un an iluzoriu, un fel de spațiu intermediar în care manifestarea supranaturală a unor epoci revolute s-a intersectat cu un viitor care tot întârzia să vină. (…)Astfel de ani sunt rari în Istorie. Iar în vremurile distopice, precum acelea ce ne-a fost dat să le trăim, istoria devine imprevizibilă! În astfel de situații, rasismul difuz se poate transforma, la o distanță de un link, în fascism ofensiv. (…)astfel de lucruri nu se pot întâmpla acum și aici!”
