Un mic patron din Vaslui, exasperat că poliția și autoritățile nu fac nimic pentru a-i prinde pe cleptomanii care-i prădaseră magazinul și, apoi, îl incendiaseră pentru a-și șterge urmele, a decis să ia dreptatea în mână și l-a ucis pe unul dintre presupușii făptași. Un băiat de 14 ani, provenit dintr-o familie dezmembrată și dedată la rele, binecunoscută în împrejurimi pentru acte de violență și tâlhării. Incendiul a fost pus anul trecut și omul a parcurs toate etapele legale de la plângeri și sesizări până la nebunie și exasperare.
Vorbea de-a surda. Poliția (locală, județeană și centrală) nu l-a băgat în seamă, i-a spus să-și vadă de treburile lui. Investigăm, cercetăm, nu ne mai sâcâiți atâta. Mă rog, ce se spune unuia care nu a cotizat, pare-se, de-ajuns. Astfel că omul a lăsat legea și a apucat toporul: incendiul nu-i distrusese doar magazinul, ci și casa (aflată în același imobil), ba chiar amenințase să incendieze parte din familie: zid în zid cu incendiul dormita soacra lui, recent operată și greu (sau deloc) transportabilă.
Este un caz de școală care ar trebui să dea fiori reci psihopatologilor sociali
Dosarul referitor la incendiu încă e în lucru și, e adevărat, băiatul făcea parte dintr-un grup de suspecți. Nu exista însă nicio certitudine în ceea ce privește făptașii, dar Poliția Vaslui, renumită de altfel profesionalism, seriozitate și rapiditatea cu care acționează (vezi de pildă cazul fetiței de 15 ani violate de tatăl vitreg pe care polițiștii l-au trimis înapoi acasă pentru că, spuneau ei, nu era un pericol social) nu a întreprins mare lucru ba chiar a dat impresia că vrea să claseze cazul: la urma-urmei, patronul avea bani să acopere paguba (câteva baxuri de țigări, niște bani, acolo, dispăruți, ce se tot plânge?), erau alte cazuri mai importante de care să-și bată joc etc. Patronul justițiar a dat, la rându-i proba cruzimii, executându-l expert pe băiat și abandonându-i cadavrul într-o râpă, la vreo cincisprezece kilometri de casă. Este un caz de școală care ar trebui să dea fiori reci psihopatologilor sociali pentru că scoate la iveală ganglionii și metastazele pe care festivismul oficial le îmbracă în ghirlande de laur: criminalitatea măruntă a devenit, dacă nu norma, atunci năravul care macină baza societății, însoțit de crescânda neîncredere în capacitatea, voința și competența autorităților de a-i apăra pe oameni. Mai mult, sunt unii care cred că trebuie să se ocupe singuri de problema siguranței personale. Unii se organizează împotriva voinței statului să construiască spitale, chiar dacă sunt amenințați cu represalii (amendă, controale de la fisc, taxe suplimentare), alți particulari îndeamnă la nesupunere civică în privința plății taxelor și impozitelor. Unii fură de la bogați să dea la săraci. Alții fură de la săraci să dea la alți săraci (ați prins ideea!) Și, în fine, alții pun mâna pe topor și-și fac propria lege.
În chiar zilele în care poliția îl identifica pe patronul-asasin, la Ministerul de Interne avea loc marea festivitate a bilanțului anual. S-au adunat acolo toți nașii Poliției române pentru a tăia câte o felie din tortul triumfului. A fost acolo și președintele. Ba chiar, dacă e să ne luăm după prim-ministrul demisionat Ludovic Orban, a fost doar președintele, căci, urmându-i la tribună, președintele PNL și-a scos căciula smerit și nu a mai spus decât că nu mai are nimic de adăugat la înțelepciunea șefului de partid și de stat.
...mantra tuturor celor care mângâie poliția pe cap
Ce vorbe de aur rostise, dară, președintele, de merita respectul acesta onctuos? Niște vorbe nici prea calde, nici prea reci, pe principiul criticii și autocriticii: a fost bine, mai ales de când a venit la putere guvernul Orban, înainte de acesta a fost rău. Dar deficiențele sunt pe punctul de a fi remediate. Ministerul de Interne trebuie să acționeze în interesul cetățeanului, iar la baza concepției polițistului despre lume și viață trebuie să stea „o concepție modernă privind ordinea publică, siguranța cetățeanului și protecția patrimoniului”. Îi îndeamnă să aibă în vedere protecția și paza copiilor, tinerilor și tuturor categoriilor vulnerabile, să combată corupția, să vegheze „cu responsabilitate, dar și cu calm”. Le vor fi sunat familiar și plăcut polițiștilor aceste vorbe calde, aproape incandescente de cât de des au fost folosite de toți președinții indiferent de culoare și interes politic. Fac parte din mantra tuturor celor care mângâie poliția pe cap ca să-i arate că se bizuie pe ea în ajunul unor alegeri în care cine controlează Internele are certitudini suplimentare de victorie.
Dar prinderea patronului-asasin din Vaslui a coincis și cu alte aranjamente ale plăcilor și faliilor tectonice pe (și sub) scena politică. Chiar în acele zile de bilanț (pompieristic pentru unii, criminal pentru alții), la Parlament, fostul ministru de interne Marcel Vela, unul dintre aplaudacii președintelui Iohannis la ședința de bilanț de la Interne, a primit avizul favorabil în marea mascaradă a audierilor din comisii. Mascaradă? Cum ar fi altfel, de vreme ce președintele Iohannis și mica și umila sa umbră Ludovic Orban au spus că alegerile anticipate sunt opțiunea lor zero și abia mai apoi, în ordinea preferințelor, ar fi un guvern (evident PNL) pentru alegeri normale, din toamnă. Așadar toate ciorbele și ghiveciurile guvernamentale puse în fața aleșilor sunt poluate cu purgative și laxative, să le dea de lucru, să-și epuizeze timpul și energia, în vreme ce data alegerilor a și fost stabilită: cândva, între mijlocul lui mai și sfârșitul lui iunie. Deși e secretul tuturor, toți au figuri încruntate, preocupați de viitorul și soarta nației. Abia își țin râsul. De fapt, păstrează convenția, ca niște amatori de teatru politic ce sunt. Vor juca și această scenetă cu motoarele la minim, pentru că trebuie să-și conserve energia pentru finalul shakespearian când, la final, rămân pe scenă doar umbrele, infirmii și nebunii.
Dar chiar și așa, născut cu progeria, suferind de bătrânețe prematură și cu o speranță de viață mai degrabă iluzorie, viitorul guvern Câțu înregistrează mici progrese. Unele în direcție greșită, desigur, cum ar fi amenda pentru că încă nu a fost adoptată Directiva UE referitoare la spălarea banilor sau inițierea procedurii de buget excesiv inițiată de Comisia Europeană. Dacă punem la socoteală criza de integritate/identitate internă, corupția endemică, amenințarea cu noul coronavirus și posibilitatea ca tsunami-ul de refugiați să rupă zăgazul, perspectiva integrării în zona Schengen e la linia orizontului și, ca și orizontul, acolo rămâne. Pe plan intern formula cabinetului Câțu străbate cu pași laterali de crab traseul parlamentar, înregistrând mici victorii punctuale. Mulți miniștri nu au primit avizul comisiilor de specialitate ceea ce, după cum ne-am obișnuit, nu va împiedica prim-ministrul desemnat să-i prezinte parlamentului ca nou-nouți, deși ciuruiți de fierea corozivă a comisiei. Ministrul sănătății, compromis de multele afirmații pe picior, de posibilele incompatibilități (care, deși scandaloase, nu-i sunt nici lui prea clare) și puținele decizii, individ a cărui competență profesională nu e pusă la îndoială așa cum e pusă cea morală, a fost respins la scor (20 au votat împotrivă, 7 pentru). Ministra educației, în schimb, a primit aviz favorabil de la comisie, deși competențele ei sunt puse la îndoială de chiar de unele cadre didactice și de propria ei inadecvare la mediu (e celebră inițiativa ei de a pândi la ușa sălilor de clasă pentru a-i prinde pe profesorii care se răstesc la copii!). Sau poate că inadecvarea a recomandat-o.
Dar cine sunt ei, deputații, să judece omul? La urma-urmei a primit undă verde și ministrul Mediului, Costel Alexe, chiar dacă nu știe să spună cum se face că România a devenit groapa de gunoi a Europei și mai că nu trece zi fără un incident de mediu (poluare excesivă, tăieri masive de pădure, degradarea zonelor protejate, sute de containere cu gunoi european colmatând gura de rai mioritic etc.). Or fi fost parlamentarii amețiți de poluarea Capitalei care a atins în ziua avizului pozitiv cele mai mari valori înregistrate în ultima vreme? Poluare pusă de ELCEN, societatea care, alături de RADET, falimentează bugetul primăriei, pe seama centralelor de apartament?! Adică nu ar fi de vină monstruoasele turnuri ale CET-urilor care domină toate punctele cardinale și lasă urme de neșters în bugetul de familie și în plămânii bucureștenilor din vremuri imemorabile, grea moștenire de care niciun primar și niciun ministru al mediului nu vrea să se despartă, ci încercarea disperată a proprietarului de rând să evadeze din sistem, să nu mai fie condus prin frig de autorități! Faptul că toți acești miniștri au primit votul pozitiv al comisiilor parlamentare nu înseamnă nimic.
Căci ce mai contează votul unei comisii de specialitate de vreme ce însuși președintele l-a ignorat atunci când a semnat pentru numirea procurorului general și a șefilor de la DNA și DIICOT propuși de Cătălin Predoiu și respinși (mai puțin propunerea de la DNA, amănunte AICI și AICI) de Consiliul Superior al Magistraturii? Astfel că miniștrii cabinetului Câțu, cu sau fără avizul comisiilor, se vor duce la parlament pentru a cere votul plenului. Liderul Pro România Victor Ponta, o stea mereu pitică îmbătrânită în mlaștina PSD, spune că va vota guvernul Câțu. Ba că va aduce și voturile tovarășilor de gherilă politică dacă se va vota la vedere. Dar pune o condiție: ca liberalii să voteze la vedere. Adică să voteze toți pentru noul cabinet, cum au făcut-o la învestitura guvernului Orban. El susține că atunci ar fi fost nevoie de 233 de voturi pentru și au fost 240. Între timp, comentează pupilul lui Adrian Năstase, PNL „a mai transferat câțiva parlamentari pesediști” și, de astă dată, ar putea primi 245 de voturi. Dacă întreaga procedură ar fi făcută de bună credință. Ponta spune că își ia acest angajament doar pentru a devoala „jocul iresponsabil al PNL făcut cu sprijinul şi în înţelegere cu conservele lor plantate în conducerea PSD”! Era iritat pentru că șeful deputaților PNL spunea că grupul său parlamentar e suficient de flămând și antrenat să mai înghită niște broaște de la ALDE și Pro România pe burta goală, doar să aibă suficiente voturi pentru guvernul Câțu.
E neclar cine e la butoanele României acum, când Ludovic Orban, pe care-l vedem și totuși nu e, toarnă șampanii expirate și întinde covoare roșii iar viitorul Florin Câțu, fost ministru de finanțe, uită să aprobe o ordonanță și permite astfel ca măsurile asiguratorii de 10 miliarde de lei ANAF în cauze penale să fie ridicate pe 6 martie, zi în care nu s-a aniversat doar instaurarea comunismului în România ci și ziua cu cea mai mare pierdere financiară (peste două miliarde de euro) din ultimul deceniu. Asta pentru că guvernul (sau Parlamentul) nu a corectat legea conform declarată neconstituțională la CCR. Dacă acele ordonanțe ar fi fost adoptate din alte motive decât acela de a irita PSD-ul și a-l determina să depună moțiune de cenzură, poate că ar fi bătut la ochi. Doar că PNL e amețit deja de rapiditatea valului pe care-l călăresc de câteva luni. Și de înălțimea în sondaje: au ajuns mai sus ca niciodată, atât de sus că nu mai au oxigen și nu mai gândesc limpede. Sentimentul quasi-general este că întreaga mașinărie de stat se bazează pe forțele fizicii: pe impuls inițial, pe inerție, pe forța de coliziune, pe forța de frecare. Unii spun că se bazează și pe cea mai puternică forță slabă a universului, cea gravitațională: pe măsură ce crește timpul de cădere până la alegeri, crește și viteza cu care ne îndreptăm către sol. Însă e pământul patriei și ne va primi cu drag!