De vineri până duminică, la Chișinău, sub tutelajul președintelui Igor Dodon, va avea loc reuniunea anuală a Congresului Mondial al Familiilor. Organizații pentru apărarea drepturilor civile spun că această manifestație ar semăna „discordie” într-o societate şi aşa extrem de divizată şi va fi folosită de Igor Dodon în scopuri electorale. Condus de Brian Brown, Congresul Mondial al Familiilor este o organizație ultra-conservatoare din Statele Unite, care militează nu numai pentru valorile „familiei tradiționale”, dar și împotriva dreptului la avort.
Romanița Iordache: „Este greșit, pentru că folosește noțiunea de familie în mod greșit, pentru că încearcă să impună propriul model de familie celorlalți, ori familiile sunt diverse. Modelele de familie, așa cum sunt ele protejate în dreptul internațional, variază și familie este și bunica care își crește singură copilul, familie este și cuplul de același sex, familie e și părintele care își crește singur copilul, familie sunt și copiii rămași în urmă, pentru că părinții sunt plecați în străinătate la lucru. Toate tipurile astea de familie își merită protecția lor, ori a veni statul, Biserica, Congresul Mondial al Familiilor, președintele Dodon să ne definească familiile nu e Ok. Familia e zona de siguranță în care fiecare dintre noi ne definim și creștem. Și statul are obligația să ne protejeze acolo, nu să intre cu forfecuța și să ne definească așa cum își doresc politicienii zilei.”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs., cine sunt actorii care ar trebui să spună lucrurile acestea, pentru că ignoră lucrurile acestea guvernarea, le ignoră opoziția sau se teme să intre în această discuție? Care sunt actorii?
Romanița Iordache: „Eu cred că politicienii responsabili ar trebui să aibă curajul și să spună că nu familia e celula de bază a societății, așa cum am învățat în comunism, ci individul e celula de bază a societății. Eu îmi doresc să se întâmple, iar dacă politicienii nu sunt suficient de responsabili să spună asta și să ia apărarea drepturilor fiecăruia dintre noi, atunci noi suntem în situația de a spune: „Eu îmi definesc familia, treaba statului este să mă protejeze”. Și eu pot să fac o listă lungă cu problemele familiilor din Republica Moldova sau din România. Familia homosexuală nu e una dintre aceste probleme. Problemele reale țin de educație, țin de sănătate, țin de ai sau nu ai ce să-i pui copilului pe masă, ai în ce să-l îmbraci când îl trimiți la școală. Dacă statul e interesat de asta, atunci să facă politici pentru a proteja familia în sensul acesta, nu însă acele politici care, practic, îi scot pe unii dintre noi din societate și pe alții îi mângâie pe creier. Asta ar fi problema. Cealaltă problemă, care mie mi se pare extrem de periculoasă și am văzut-o în regiune și apare și în Moldova, este acea a invocării libertății religioase ca scuză.
Practic, felul în care unii dintre noi citim Biblia nu ne permite să le impunem și altora înțelegerea noastră. În primul rând, Biblia și-o citește fiecare acasă, n-o aducem în spațiul public și nu dăm cu Biblia în cap altuia, în al doilea rând, libertatea religioasă înseamnă să-l las pe celălalt să se regăsească în religie, nu să vin cu propria mea interpretare și să i-o forțez, să i-o bag pe gât și în niciun caz nu înseamnă să aduc religia la nivel de politică de stat. Asta ar însemna că în loc de democrație ajungem să trăim în niște teocrații, în care religiosul este cel care ne spune pe cine putem iubi, dacă putem să avem sau nu o întrerupere de sarcină, dacă putem sau nu să ne educăm copiii pentru sănătate și pentru sănătatea reproducerii, pentru că ce ratăm este că în umbrela aceasta mare a Congresului Mondial al Familiilor nu se vorbește doar despre familie tradițională, familie naturală, orice altceva e nelalocul său, se vorbește și despre dreptul la sănătatea reproducerii, care aparent deranjează, se vorbește despre roluri de gen, îi deranjează că femeile pot să facă școală și pot să meargă la muncă, îi deranjează că femeile se pot tunde cum vor ele și că nu au cu toate fuste lungi și li se vede câteodată glezna...
Pachetul îi atât de divers, încât, dacă nu înțelegem că suntem în aceeași tabără cu toții – homosexuali sau heterosexuali –, teamă mi-e că în valul unu o să pice cuplurile de același sex, că e ușor, nimeni nu înțelege foarte bine homosexualitatea și e ușor de urât omul pe care nu-l cunoști, dar în valul doi o să vorbim despre interzicerea avortului, o să vorbim din nou despre interzicerea orelor de educație sexuală, o să vorbim despre toate celelalte trăsnăi pe care ei le au în cap, inclusiv am văzut că mai nou îi deranjează reproducerea asistată. Deci, cuplurile care infertile fiind merg și fertilizează in vitro devin o amenințare și ele pentru acest model al familiei tradiționale pe care – atenție! – nimeni nu e capabil să o definească, nimeni nu o înțelege, dar ni se flutură în fața ochilor cu așa o nonșalanță, încât la un moment dat începem să credem în el, pentru că, de fapt, comunicarea e deșteaptă. Fiecare dintre noi ne raportăm foarte emoțional la subiectul familie. Și atunci a folosi cheia aceasta – familia – deschide inima fiecăruia dintre cei care aud, însă când deschidem ușa, mi-e teamă că cine intră e Patriarhul Kiril și nu omul de lângă noi pe care îl iubim și pe care îl respectăm.”
