Se dă următoarea ecuație: tăieri legale pe an – 1,2 milioane de arbori; tăieri ilegale – ≥ 1 milion de arbori; reîmpăduriri – 15 milioane pe an, cu o maturitate de până la 40 de ani. A se calcula cum vor arăta pădurile României peste 10, 15 sau 20 de ani.

Calculul se referă la coniferul ideal, de 35 m înălțime și 80 cm grosime. Mai mult de jumătate din lemnul tăiat este însă mai mic (stejar, salcie sau tei, de ex), cu o medie 5 - 6 mc/ arbore. S-ar putea depăși de fapt 30 de milioane de copaci tăiați legal în ultimii zece ani.

Suprafața împădurită a României s-a mărit cu doar 0,3% în ultimul deceniu, de 30 de ori mai puțin decât recomanda Academia Română în 2016. În tot acest timp, drujbele au tăiat, legal, peste 11 milioane de copaci, mai mult decât recomanda același for științific. Acestora li se adaugă și tăierile ilegale, pe care un ministru al Mediului le estima, în trecut, la două milioane de arbori/an.

Ecuația de mai sus nu e matematică, ci mai degrabă politică și de bună guvernare. De rezultatele sale depinde una dintre cele mai prețioase resurse ale României – pădurea.

„Pădurile sunt aurul verde al României”, spune la microfon Klaus Iohannis. Președintele pune accent pe consoana „r” din „verde”. Aurul ca aurul, verdele contează, accentuează indirect șeful statului.

Câteva minute mai târziu, președintele ține ferm cu mâna dreaptă un pui de stejar care abia-i ajunge la genunchi. Rădăcinile copăcelului dispar, astupate de o cazma mânuită abil de premierul Ludovic Orban, în vreme ce ministrul Mediului, Costel Alexe, își arată și el dexteritatea la nivelat pământul cu sapa.

Tălpile celor trei bătătoresc apoi, simultan, pâmântul în jurul micuțului stejar.

„I-am trecut și coordonatele GPS astfel încât să veniți în fiecare an să-l vedeți cum crește”, îi spune ministrul Alexe președintelui, în aplauzele asistenței.

E 6 martie 2020 și un soare blând luminează debutul campaniei „O pădure cât o țară”. Acțiunea se desfășoară într-un ochi de pădure din marginea comunei Uliești (jud. Dâmbovița), la 60 de km de Palatul Guvernului și Cotroceni.

„Suntem astăzi la începutul celei mai ample campanii de împăduriri pe care a avut-o România în ultimul deceniu”, spune ministrul Mediului, Costel Alexe.

Parcela în care se înghesuie protagoniștii are doar 0,36 de hectare, cam cât jumătate de teren de fotbal, dar marile proiecte pot avea și debuturi mici în țara în care lucrurile se fac pas cu pas, când se fac, dacă se fac.

„Vă rugăm să ne scuzați, nu plantăm cât defrișați”

Inițiativa clasei conducătoare venea la cinci ani de la cele mai mari proteste pentru conservarea și extinderea spațiului silvic din România.

Pe 9 mai 2015, societatea civilă se organiza și ieșea în stradă în 40 de orașe din țară și străinătate. 20.000 de oameni își anunțau prezența la București, Cluj-Napoca, Constanța, Timișoara, precum și la Viena, Londra, Paris sau Madrid.

„Pădurea noastră nu e marfa voastră”, „Codru-i frate cu poporul, nu cu drujba și toporul”, „Vă rugăm să ne scuzați, nu plantăm cât defrișați” erau doar câteva dintre sloganurile strigate în stradă de miile de protestatari. Ei cereau oprirea defrișărilor și creșterea suprafeței naționale împădurite de la 27,5% la 33%.

„Mafia defrişează, Iohannis protejează”, „Toate partidele au tăiat pădurile”, „Parlamentul vinovat, pentru codrul defrişat” erau mesajele care vizau direct clasa politică.

„Cred că protestul de astăzi împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrişărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei sedinţe a CSAT”, era reacția șefului statului, transmisă pe pagina prezidențială de Facebook.

Un an mai târziu, Academia Română lansa, la rândul ei, un avertisment:

„Deşi există o discordanţă majoră între gradul actual de acoperire al teritoriului ţării cu păduri (27%) şi procentul optim de împădurire (35-40%), acţiunile de împădurire a ţării în afara fondului forestier se află la cel mai redus nivel din istoria postbelică a silviculturii româneşti (chiar sub nivelul unor ani din timpul celui de al Doilea Război Mondial!)”, se arata în documentul intitulat „Starea Actuală și Viitorul Pădurilor României în Viziunea Academiei Române”.

Raportul arăta că s-a redus în ritm accelerat suprafaţa pădurilor îngrijite, dar a crescut suprafaţa celor tăiate, regenerate incomplet sau care au specii inadecvate mediului.

O altă problemă semnalată era că volumul lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale a ajuns la cel mai redus nivel din ultimii 60 de ani. În pofida amplificării efectelor schimbărilor climatice, acţiunea de plantare a perdelelor forestiere ale câmpului este practic nesemnificativă.

„În consecinţă, s-a redus semnificativ potenţialul pădurilor pentru combaterea hazardelor climatice, hidrologice şi geomorfologice”, se mai arata în documentul emis de Academia Română.

Reprezentanții instituției veneau atunci și cu o recomandare: în România, să tăie anual cel mult 17 milioane de metri cubi.

Conform calculatorului de volum pentru bușteni, un copac matur care are în medie 35 de metri înălțime și 80 de cm grosime la bază înseamnă aproximativ 17 metri cubi.

Mai mult de jumătate dintre copacii tăiați sunt însă mai mici. Un stejar, de exemplu, are la maturitate între 4 și 7 mc.

Practic, Academia cerea să nu se taie, anual, mai mult de două milioane de copaci maturi.

Radiografia silvică a unui deceniu

Când Academia Română recomanda recoltarea a cel mult 17 milioane de metri cubi anual, drujbele tăiau, oficial, 18 milioane de metri cubi. În 2016, anul raportului-avertisment, ritmul s-a redus la „doar” 17,2 milioane.

După care a urcat rapid la 19-20 de milioane de metri cubi anual, conform datelor Institutului Național de Statistică. Recordul a fost de 20,2 milioane de mc, în 2022.

Vorbim doar de tăierile declarate oficial. Despre cele ilegale, nimeni nu știe cu exactitate care este cifra, însă unele estimări vorbesc de valori similare cu cele ale tăierilor legale.

În total, în ultimul deceniu, în România s-au tăiat cu 19 milioane mc de lemn mai mult decât maximul recomandat de Academia Română în 2016.

Conform INS, răşinoasele sunt 37,5% din volumul total de masă lemnoasă recoltată, urmate de fag – 32,3%, diverse specii tari (salcâm, paltin, frasin, nuc etc.) – 11,9%, stejar – 10,6% şi diverse specii moi (tei, salcie, plop etc.) – 7,7%.

„Eu mă uit la cifrele astea pe care academicienii le aruncă pe piață, trebuie fundamentate de niște date, nu putem spune așa: ar fi bine 17 milioane (metri cubi de lemn tăiat anual, n.r.) și ar fi bine 40% păduri în România. Poate c-ar fi bine, poate c-ar fi rău, nu știu”, spune pentru Europa Liberă Ionuț Sorin Banciu, secretar de stat în Ministerul Mediului.

„Istoric, din pădurile României, dacă ne uităm la ultimii 30-40 de ani, s-au recoltat și până la 25 de milioane de metri cubi, deci nu este o cifră nouă. S-au recoltat 17 milioane probabil în anii în care nu a fost cerere sau a fost un surplus din anii anteriori sau tot felul de situații de genul acesta”, argumentează reprezentantul Guvernului.

Împăduriri în pas de melc

În timp ce tăierile oficiale au crescut de la 17 la 20 de milioane de metri cubi anual, suprafața pădurilor s-a mărit în ultimul deceniu cu doar 0,3%.

Mini-procentul este și greu de cuantificat în suprafață lemnoasă.

Conform definiției acceptate de Parlamentul European, institutul european de statistică, Eurostat, clasifică drept „pădure” un teren acoperit de arbori în proporție de peste 10% și cu o suprafață de peste 0,5 hectare. Copacii ar trebui să atingă o înălțime minimă de cinci metri la maturitate in situ (în mediul natural).

În ritmul creșterii de 0,3% într-un deceniu, România ar ajunge la acoperirea cu pădure de 35-40%, recomandată de Academie, în 300-400 de ani. Asta dacă ritmul tăierilor ar rămâne și el similar celui din prezent.

„Sincer, consider recomandarea Academiei nerealistă. Văd toate aceste dezbateri, că trebuie să fim în media europeană (39%, n.r.). Nu este adevărat. La media europeană contribuie țări ca Suedia (62%, n.r.), Finlanda (66%, n.r.) – care așa au fost tot timpul, sunt împădurite în suprafețe foarte mari și bine-nțeles că ridică media”, susține Ionuț Sorin Banciu, secretar de stat în Ministerul Mediului.

„Un obiectiv realist îl avem în Strategia națională pentru păduri: 60.000 de hectare până în 2030. Înseamnă mai puțin de 1%, însă ne străduim să creștem suprafața de pădure în județele în care ea nu este suficientă”, mai spune Banciu.

Cum își permite România să exploateze cu 15-20% peste maximul recomandat de Academie, dacă a împădurit suplimentar doar 0,3%?

Reprezentantul Ministerului Mediului argumentează cu statistici din Inventarul Forestier Național (IFN) care susțin că pădurile României cresc cu 55 de milioane de metri cubi pe an.

Este același Inventar Forestier național care arăta că din păduri dispar anual, de fapt, aproape de două ori mai mulți arbori decât cei tăiați legal. O spunea chiar un ministru al Mediului, acum cinci ani:

„Pot să vă confirm astăzi că, în România, se taie într-un an de zile aproximativ 38,6 milioane de metri cubi de lemn, cu 20 de milioane peste cifrele oficiale”, declara în noiembrie 2019 prospătul ministrul al Mediului, Costel Alexe.

Astăzi, un reprezentant al aceluiași minister – secretarul de stat Sorin Banciu – crede că tăierile ilegale nu sunt în niciun caz atât de numeroase.

„Să spună cineva că la un metru cub tăiat legal, unul e ilegal, este fals și nu este acoperit științific.”

Șansă europeană pe jumătate tăiată

O șansă la noi împăduriri a apărut în 2022, când Uniunea Europeană a pus la dispoziția României banii necesari. Pe 25 noiembrie 2022, premierul Nicolae Ciucă, anunța și el „cea mai amplă campanie de împădurire”.

„Discutăm de o campanie care este finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență și suprafața totală pentru următorii anii, până în 2026, este de aproximativ 56.700 de hectare”, transmitea Ciucă.

Noua campanie a fost redusă de Guvernul României la jumătate după doar un an.

„La renegociere (2023, n.r.), când a apărut capitolul de RePower, care a trebuit să finanțeze energia regenerabilă, am redus alocarea și acum avem o țintă de 26.000 de hectare până în 2026 de suprafețe noi de păduri”, spune pentru Europa Liberă Ionuț Sorin Banciu, secretar de stat în Ministerul Mediului.

La doi ani de la lansarea proiectului și la jumătatea ciclului de finanțare, care se va încheia în august 2026, România are doar 3.000 de hectare nou înființate. Lor li se mai adaugă în toamnă alte 3.000 de hectare, aflate acum în diferite stadii de avizare și proiectare.

„La sfârșitul anului ajungem undeva la 25%, deci nu este un caz fericit”, recunoaște secretarul de stat din Ministerul Mediului.

„Cea mai mare provocare n-au fost banii, la împăduriri. Cea mai mare provocare este să convingem proprietarii, deținătorii de teren, să împădurească. Fermierii sunt reticenți pentru că au impresia că pierd venit agricol”, explică Banciu ritmul lent.

Cei care doresc să participe la program primesc o subvenție anuală de 456 de euro pe hectar, timp de 20 de ani.

Verde academic la tăieri „dacă pădurea o cere”

Cum vede Academia Română situația actuală, la opt ani de când recomanda limitarea tăierilor la 17 milioane de metri cubi și împădurirea a 35-40% din suprafață?

Europa Liberă a discutat cu Ovidiu Badea, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre cei trei autori ai recomandărilor din 2016.

Faptul că acum se taie anual în jur de 20 milioane metri cubi nu mai pare o problemă. Mai mult, academicianul consideră că limita poate crește, „dacă pădurea o cere”.

Dacă Academia Română era îngrijorată când se tăiau anual 18 milioane de metri cubi anual, de ce nu mai este îngrijorată și în prezent, când s-a ajuns la 20 de milioane de metri cubi?

„Nu este nicio problemă, la suprafața respectivă, dacă pădurea o cere și există planuri de management, fundamentate, aprobate în Comisia tehnico-economică a Ministerului (Mediului, n.r.) de către specialiști. Trebuie să acceptăm și să-i oferim pădurii ceea ce trebuie: acele lucrări de regenerare (tăieri programate, n.r.)”, explică Badea.

„Proiecțiile noastre arată că acest volum, chiar dacă crește până la 22-23 milioane, nu se întâmplă absolut nimic”, mai spune academicianul.

Mica împădurire prezidențială

În vreme ce guvernanții și oamenii de știință pun tot mai multe nuanțe de gri în viitorul roz al pădurii românești, nici dinspre campania prezidențială din 2020 nu vin vești prea grozave.

„S-au plantat 50 de milioane de puieți în această campanie. În jur de 3.000 de parcele s-au plantat de la zero”, făcea Klaus Iohannis bilanțul „Pădurii cât o țară” pe 16 decembrie 2020, la finalul inițiativei.

Marea împădurire, cu 50 de milioane de puieți, nu se regăsește în rapoartele Romsilva, din care reiese că regia a plantat, în tot anul 2020, doar 26,3 milioane de puieți. Mai mult, regenerările artificiale (plantările făcute de oameni) au atins în 2020 cel mai mic nivel din perioada 2014-2022.

„Rezultatele declarate ale acestei campanii au fost ceva de genul unui banc à la Radio Erevan: nu a fost cea mai bună campanie din ultimul deceniu, ci a fost cea mai slabă. Astea sunt rezultatele concrete, confirmate de Institutul Național de Statistică, acest institut care centralizează toate formularele SILV din țară, formulare care sunt, la rândul lor, completate de cei care au în gestiune direct, acele plantații”, declară pentru Europa Liberă Dan Turiga, inginer silvic și investigator Agent Green.

Acesta arată că, la începutul campaniei, oficialii au promis împădurirea a o mie de hectare de terenuri degradate. Au împădurit sub 1% din cât și-au propus.

Pe de altă parte, România trebuia să aibă 10.000 de hectare nou împădurite – cu o medie de 5.000 de puieți la hectate. În formularele statistice figurează doar 8.000 de hectare regenerate artificial în 2020.

„Este o discrepanță între ceea ce și-a asumat campania de PR și ceea ce s-a raportat fizic prin formularele statistice SILV”, concluzionează Turiga.

Europa Liberă a cerut Ministerului Mediului și Administrației Prezidențiale rezultatele campaniei din 2020. Nu ne-au fost oferite.

Am mers să vedem cum se comportă, după patru ani, „Pădurea cât o țară” plantată de politicieni.

Nu e greu de găsit: e la o sută de metri de drumul comunal DC 82 ce leagă Uliești de Hanu lui Pală. Drum asfaltat.

O pădurice tânără, cu arbuști de trei-patru metri înălțime, stă verde-crud în soarele lui august 2024. Faptul că râul Neajlov curge în imediata apropiere îi oferă protecție în fața arșiței. Avantaj cu care puține păduri, recente sau bătrâne, se pot lăuda.

„Îi merge foarte bine. Fiind secetă foarte mare, în alte părți s-au mai uscat puieții, dar aici merge foarte bine, fiind Neajlovul (râul aproape, n.r.) și e umezeală jos, trage apă”, ne-a spus, la fața locului, Marian Vișan, pădurarul Ocolului Silvic Găești.

Activiștii de mediu critică faptul că acțiunea politicienilor nu a mărit suprafața împădurită, ci doar a regenerat o zonă tăiată.

„Putem să considerăm că este un exemplu bun de refacere a pădurii [...] însă dacă vorbim despre extinderea suprafeței împădurite – și aici trebuie să ținem cont de faptul că la câmpie avem 11 milioane de români care sunt privați de o acoperire bună cu pădure – nu este un exemplu bun”, a declarat pentru Europa Liberă, la fața locului, Ciprian Gălușcă, Coordonator pentru Păduri și Biodiversitate, Greenpeace România.

Acesta afirmă că România are nevoie rapid de împăduri pentru că schimbările climatice sunt deja prezente, iar efectele se simt deja, mai ales în comunele și orașele din zona de câmpie.

„Efortul pe care îl depune statul este insignifiant pentru că avem nevoie de sute de mii de hectare împădurite”, concluzionează coordonatorul pentru Păduri și Biodiversitate Greenpeace România.

Chiar dacă problema silvică figurează în continuare printre elementele de siguranță națională, cererile activiștilor de mediu și ale societății civile nu mai produc nici măcar promisiuni din partea politicienilor.

Articol preluat de la Europa Liberă România.

📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te