Femei și bărbați din Ucraina au mers trei ori pe săptămână la un curs de limba română deoarece vor să învețe limba țării gazdă și să-și echivaleze studiile pe care le au în Ucraina.
Asta deoarece unii dintre angajatorii au ca cerință clară cunoașterea limbii române dovedită printr-un certificat.
De exemplu, unor profesii precum cea de contabil sau de medic nu le sunt recunoscute dreptul de practică pe teritoriul României fără cunoașterea limbii române.
Pe lângă cursul de limba română din modul, aceștia au urmat și cursuri ca să învețe despre construcții și securitate digitală.
Zilele trecute, ei au primit certificatele prin care statul român le recunoaște cunoștințele de limba română la nivel de începători.
Cei 24 sunt doar câțiva dintre cei aproape 80.000 de refugiați ucraineni care se mai află acum în România, potrivit datelor Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
Studenta la Sociologie care vrea să-i ajute pe copiii care au rămas fără părinți
Una dintre cursantele care acum vorbește limba română este Uliana Haliuk, în vârstă de 40 de ani, din Odesa.
De doi ani locuiește la București. Lucrează online pentru o firmă din Ucraina, pentru care a fost contabilă timp de timp de 15 ani, înainte să fugă de războiul declanșat de Rusia.
În România, studiile ei de contabilitate nu sunt recunoscute și ar trebui să lucreze timp de cinci ani ca să poată fi și aici contabil.
„Cursurile de română mă ajută să muncesc și să am un salariul mult mai bun, de studii superioare. Să am o viață mult mai bună aici”, spune Uliana pentru Europa Liberă.
Pentru ea, limba română nu e deloc ușoară. Dar spune că acum știe mult mai mult și vorbește mult mai bine decât în iunie 2022, atunci când a venit în România.
Anul trecut, s-a înscris la Facultatea de Sociologie de la Universitatea din București, pentru că vrea să se reorienteze în carieră. Vrea să devină sociolog și să ajute copiii ucraineni rămași fără părinți.
Citește știrile în limba română, iar atunci când nu înțelege un cuvânt, îl caută în dicționar.
Nu s-a gândit încă ce o să facă în viitor. Una dintre posibilități este să se stabilească cu totul în România.
„Totuși nu m-am decis dacă să părăsesc de tot Ucraina. Am găsit oameni foarte primitori aici, în România, îmi place foarte mult. Aici poți să trăiești. Înainte de război, totul era mai scump în România, de exemplu la haine, dar acum totul e mai scump în Ucraina”, mai spune Uliana.
„E foarte diferit aici față de Ucraina”
La câteva luni după Uliana, la București a venit și sora ei mai mică – Ilona. Faptul că sunt împreună le ajută să se integreze mai bine. Și Ilona a învățat limba română.
„Integrarea aici a fost dificilă, era o țară diferită, altă mentalitate”, spune Ilona.
„Când am venit aici nu aveam job, nu știam ce să fac. Dar după un timp, am găsit ceva de muncă, totul a început încet-încet să intre în normal. E foarte diferit aici față de Ucraina, unde am mulți prieteni. Mi-ar plăcea să rămân aici, dar cine știe ce se va întâmpla”, mai spune ea.
Dacă la început nu înțelegea mare lucru din ce vorbeau oamenii din jurul ei, acum Ilona nu numai că înțelege, dar și vorbește românește.
„Am învățat limba română pentru că e foarte greu să nu înțelegi ce spun cei din jurul tău. Vocabularul meu era foarte sărac la început – mulțumesc, bună ziua – acum înțeleg destul de mult”, spune Ilona.
Olga Dobrobroserdova are 39 de ani și e învățătoare la un hub educațional pentru copii.
E din Dnipro și a venit în România în iunie 2022 – atunci nu știa deloc română. Și-a dat seama că poate învăța mai ușor româna dacă face legătura cu cuvintele din spaniolă, o limbă pe care o știa de dinainte.
„Limba română e interesantă, dar destul de grea pentru ucraineni. Sunt unele cuvinte comune, pentru că sunt multe cuvinte slave în română, dar trebuie să le cunoști și sensul, pentru că de multe ori au sensuri diferite”, spune Olga.
După ce în ultimii doi ani a fost la Brașov, Sibiu, Sinaia sau pe Transfăgărășan, învățătoarea poate spune că România e foarte frumoasă.
„Aș vrea să rămân aici. Cel puțin până se termină războiul, nu plec nicăieri”, spune Olga.
Fetița la școală, părinții la cursurile speciale
Elena Aseeva și Andrei Danshyn sunt doi soți veniți în România din Harkov. Au urmat amândoi cursul de limba română, ca să nu se lase mai prejos de fetița lor, care face orele de română la școală și vorbește foarte bine.
„Limba română e absolut necesară pentru integrarea în societatea română. Înainte mai știam câte un cuvânt două de la niște prieteni români. Dar nu înțelegeam nimic”, spune Elena.
Ea lucrează în IT la compania ucraineană la care lucra și înainte de război, care și-a transferat toată activitatea la București.
Soțul Elenei, Andrei, și-a deschis o firmă de construcții și reamenajări de apartamente. Are angajați din Republica Moldova și din Ucraina. Nu e ușor să o iei de la capăt într-o țară străină și să nici nu cunoști limba, spune Andrei.
„Limba româna este o limbă destul de grea, dar e necesar să o înveți dacă vrei să faci afaceri în România. Aici am dat de oameni foarte de treabă, care ne-au ajutat. Dar învățăm în fiecare zi să trăim”, spune Andrei.
Cei doi nu știau multe despre România când au venit aici alungați de invazia rusă, dar au rămas suprinși de primirea pe care le-au făcut-o românii. Se uită zilnic la știrile din Ucraina și singurul lor gând este „să vină pacea”.
„Nimeni nu vrea să trăiască în război. Vrem să înceteze acest război, să ne putem întoarce. Să avem o liniște. Aici e bine, dar noi trăim de pe o zi pe alta, noi nu putem să ne facem planuri pe termen lung. Nu știm dacă vom rămâne în România. E în funcție și de cum decurge războiul”, spune Andrei.
„Românul” din Reni
Pentru Vitalie Tarannenko, de 28 de ani, originar din raionul Reni din sudul Odesei, a fost mult mai simplu să învețe limba română.
Mama lui e moldoveancă, născută în Ucraina, și l-a învățat limba de mic.
„Toți la noi în sat vorbeau românește”, spune Vitalie.
Când a ajuns în România, în decembrie 2023, și-a dat seama că româna lui nu seamănă cu ce se aude pe stradă. Atunci a decis să meargă la cursuri.
„Eu foloseam multe arhaisme pe care oamenii nu le înțelegeau. Când m-am dus la cursuri, m-am corectat”, spune Vitalie.
În Ucraina, era manager la un lanț de magazine din Odesa și din alte orașe. Aici lucrează în IT, iar pe lângă română, a făcut și cursuri de securitate digitală.
Tânărul spune că vrea să obțină și cetățenia română.
„Eu m-am născut în cultura română și visul meu era să ajung în România. Dar după ce am terminat facultatea, a venit pandemia, apoi războiul. Îmi place foarte mult în România, chiar dacă gândurile mele sunt la Ucraina”, spune Vitalie.
Una din profesoarele care i-a învățat limba română este Maricica Ciubara, o româncă cu origini ucrainene care a și publicat un manual de limba română pentru ucraineni.
Ea se consideră pe jumătate ucraineană, după tată, și jumătate româncă, după mamă.
Maricica spune că tot mai mulți ucraineni învață limba română pentru că au înțeles că face parte din integrarea lor în țara adoptivă.
„Totodată, pentru toți cetățenii străini care au o formă de protecție internațională și doresc să beneficieze de serviciile de integrare, cunoașterea limbii române certificate îi ajută să beneficieze de recunoașterea profesiilor reglementate și dreptul de practica pe teritoriul României, să poată să își deschidă o afacere sau să găsească un job mai bun”, spune Maricica Ciubara.
Refugiații din România pot beneficia de cursuri de limba română reglementate de Ordonanţa de urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată de Guvernul României, după ce a început răzoiul din Ucraina.
Capitolul privind asistenţa pentru integrarea străinilor prevede că statul român asigură condiţiile pentru integrarea străinilor cărora li s-a acordat un drept de şedere în România, în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.
În scopul integrării străinilor pot fi organizate şi desfăşurate următoarele activităţi:
- cursuri de limba română;
- cursuri şi alte forme de perfecţionare şi pregătire profesională;
- asigurarea informării cu privire la drepturile şi obligaţiile străinilor, precum şi asupra oportunităţilor de integrare în societatea românească;
- cursuri de cunoaştere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept din România;
- întâlniri prilejuite de diferite evenimente, la care să participe şi cetăţeni români, în scopul promovării cunoașterii şi înțelegerii reciproce.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
