Se discută mult în ultima vreme despre al treilea partid politic intrat în Parlament după alegerile din 2016: Uniunea Salvați România, adesea pomenită de comentatori la capitolul dezamăgiri: Partidul a suferit mai multe convulsii interne, liderul fondator a părăsit USR, iar linia doctrinară, fixată la centru, tot nu a fost definită spre centru-dreapta sau centru-stânga. Recent, Congresul USR a ales o nouă conducere. Liderul Dan Barna îi acordă un interviu lui Dan Tapalagă pentru Hotnews.ro sub titlul „Vreau să ieșim din logica de ONG cu parlamentari și să intrăm in logica unui partid cu obiective politice clare”.
Barna consideră că, după aceste alegeri partidul este stabilizat. Pe termen scurt, porecuparea principală ar trebui să fie „ce face PSD în Parlament (...). Tocmai și-au asumat legile justiției, adică Ordonanta 13 pe bucăți, ca să spun așa”. Abia următorul congres de peste doi ani va re-deschide o perspectivă din punctul de vedere al alternativelor în partid. Dan Barna optează pentru o configurare a USR la centru-dreapta. Trebuie să reprezinte interesele „antreprenoriatului modern” sau ale „pasoptiștilor României de astăzi”, cum i-a numit Barna. Așadar, „în zona aceea a liberalismului pro-european, modernizator, care susține explicit inițiativa privată, care susține dezvoltarea economică”. Ce se va întâmpla cu grupurile cu vederi de centru stânga din partid? Dan Barna atrage atenția că, în ziua de azi, „politica nu se face în doctrine clear-crystal, în doctrine curate de stânga sau de dreapta, (...) pentru că politica ține de adaptarea la realitățile economiei și societății în care ne aflăm, care, evident, are nevoie și de o componentă socială”. Din interviu aflăm că Dan Barna a intrat în politică odată cu manifestațiile de protest de după incendiul de la Colectiv, de acum dpoi ani, și că nu exclude alianțe post-electorale cu alte partide din opoziție, cum ar fi liberalii.
Revista 22 publică un grupaj de texte referitoare la vizita în România a Patriarhului Chiril al Bisericii Ortodoxe a Rusiei. Teodor Baconschi, de pildă, caută să stabilează exact ponderea și miza acestui „un eveniment pan-ortodox”. Patriarhul Daniel al Bisericii ortodoxe „și-a invitat omologii pentru a-l sărbători pe Sf. Dumitru, patronul spiritual al Capitalei, în contextul celebrării de către BOR a martirilor creștini din comunism și al marcării unui deceniu de la propria promovare la demnitatea patriarhală”. „PF Daniel a dorit să închidă o dublă rană: cea a memoriei martirice (căci sute de mii de creștini, clerici și mireni, au fost asasinați pentru credința lor în regimurile marxist-leniniste) și cea a parțialului eșec înregistrat, după decenii de pregătire, la recent încheiatul sinod panortodox din Creta, care (prin boicotarea lui de către Biserica Ortodoxă Rusă și alte câteva) și-a pierdut tocmai proclamatul caracter ecumenic. (...) O acțiune care reinventează, la București, realitatea (tot mai estompată) a unei diplomații ecleziastice. Ambele mize contează enorm”, scrie Baconschi, și explică: „Fiind autocefale, toate Bisericile Ortodoxe vor continua să lucreze la scară națională, urmând destinul popoarelor pe care le păstoresc. Terenul e plin de oportunități și de pericole. Oportunitatea e aceea de a fortifica sentimentul unei realități spirituale comune, pe marele trunchi al Imperiului Roman de Răsărit. Riscul e acela de a antrena respectivele Biserici în noul război rece dintre Occident și Federația Rusă, supusă sancțiunilor economico-financiare și oarecum izolată”.
