Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, cea mai înaltă autoritate canonică din lumea ortodoxă, a anunțat joi, 11 octombrie, că recunoaște independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în ciuda opoziției din partea Patriarhiei Moscovei și Întregii Rusii, precum și din partea Kremlinului. Despre implicaţii pentru lumea ortodoxă şi pentru R. Moldova a acestei decizii a discutat Alla Ceapai cu Romeo Cemîrtan, cercetător ştiinţific şi doctor în teologie la Chişinău.
Romeo Cemîrtan: „Fără îndoială, era o decizie logică, previzibilă, cam întârziată. Asta tot arată că un pic era aici domeniul politic, dar până la urmă dreptatea și, mai ales, canoanele bisericești au fost respectate. Și asta contează.”
Europa Liberă: Dar ce la modul practic ar însemna pentru Ucraina obținerea acestei independențe?
Romeo Cemîrtan: „Deja în cuvântul de „independență”, pe care l-ați spus, mi se pare că asta este totul ce contează pentru o națiune și pentru o țară, pentru că efectiv a fi independent din punct de vedere – eu știu – legal, economic ș.a.m.d., foarte mult contează a fi independent spiritual. Deci este chiar mai important decât legăturile economice, chiar și sociale, și politice. Vă dați seama, fiecare biserică este o familie. Situația de până acum a fost precum este și în Republica Moldova – o familie dezbinată, unde din altă țară, din altă familie îți dictează, îți îndreaptă, îți recomandă ș.a.m.d. ce ai de făcut, cum ai de făcut. Și, din păcate, nu în interesul familiei respective, dar în interesul familiei care îți dictează. Asta nu, cum spun cei de la Patriarhia Rusă, va dezbina ortodoxia, nicidecum. Avem atâtea biserici autocefale, se împacă, slujesc ș.a.m.d. Aici a fost de fapt lupta pentru sufletele, pentru influențele pe care le are Biserica asupra enoriașilor. De acum încolo, rușii trebuie să înțeleagă că este o biserică autocefală, independentă, de sine stătătoare, care are o viziune, care își sprijină poporul, indiferent de situația politică, economică, socială, care nu este paradoxul sau, mai bine spus, schizofrenia, cum se întâmplă în Transnistria și în Donbas, unde aceeași Biserică binecuvântează diferite grupuri care se luptă unul împotriva altuia. Deci nu poate fi așa ceva și sper că de acum încolo situația va fi mult mai clară și mai previzibilă în spațiul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.”
Europa Liberă: Ce impact credeți că va avea această decizie în lumea ortodoxă per ansamblu? E un precedent care s-ar putea replica și în alte părți?
Romeo Cemîrtan: „Eu cred că este un precedent foarte periculos. De aceea Biserica Rusă reacționează așa de dureros, pentru că noi știm principiul formării bisericilor ortodoxe. Ele se formează pe bază de națiuni și Biserica Ortodoxă sau, mai bine spus, Rusia în cadrul teritoriului deține foarte multe națiuni, care au fost încreștinate și care s-ar putea pe viitor să-și dorească și ele o autocefalie și o independență reală față de Moscova. În rest, nu cred că situația, mai ales cu bisericile deja autocefale existente pe plan internațional, aici totul rămâne pe vechi și destul de bine conturat. Nu cred că au să fie discuții, dacă aici n-are să intervină politicul. Deci aici deja avem o situație în care trebuie să recunosc că modelul Bisericii Catolice este mai reușit în acest context. De ce? Pentru că Biserica Catolică este unica Biserică creștină care a încercat și acum tot încearcă să fie cu adevărat independentă față de politică. Deci, ea are politica proprie, pe când în Biserica Ortodoxă situația este de așa natură că de multe ori viața bisericească este condusă de cea politică. Și când intervine interesul politic al politicienilor, atunci Biserica suferă; suferă, pentru că efectiv devine un instrument în mâna acestor politicieni. Sper că bisericile ortodoxe autocefale, bisericile-surori au să găsească soluții cum să se opună acestor influențe din partea guvernelor lor. Dar aceste influențe au să fie, au să apară, deja au fost toată vara și toamna asta. S-a încercat Biserica Ortodoxă Bulgară să fie influențată, s-a cerut de la dânsa, într-un fel, un protest față de intenția Patriarhiei ecumenice, la fel Biserica Gruzină este tot sub presiune, dar până la urmă, știți, acolo unde este adevărul, e mai ușor să aperi poziția Bisericii respective.”
Europa Liberă: Care credeți că va fi răspunsul Moscovei atât pentru Ucraina, cât și pentru Patriarhia de la Constantinopol?
Romeo Cemîrtan: „Noi vedem deja acest răspuns. Este pe măsura statutului, este un răspuns ce, de fapt, e un război. Un război care este declarat, deocamdată, prin cuvinte, vom vedea în fapte ce va urma. Este vorba de schismă, este vorba de întreruperea relațiilor, dar totul depinde de planul Moscovei, de Putin și ce dorește el să facă mai departe prin această oportunitate, pentru că, pe de o parte, Biserica Rusă pierde, dar pe de altă parte, nu trebuie să uităm că în situația de propagandă totală, de căutare a motivelor și a motivației de ce în Rusia e greu și de ce Rusia a rămas singură, izolată față de toată lumea, și de ce Rusia ar trebui să apere adevărul lor și ortodoxia ș.a.m.d., atunci putem să ne așteptăm la variante de la războiul rece până la un război pentru apărarea ortodoxiei cu Constantinopolul, cu Turcia și cu lumea ortodoxă. Sper că n-o să se ajungă, asta este o presupunere foarte îndepărtată să spunem că oricum un război deja este planificat în Kremlin și ei pur și simplu caută un pretext, atunci acesta este un război regional, care poate să implice bazinul Mării Negre.
O să vedem în Ucraina o încercare de a destabiliza situația pe plan religios...
Dar până atunci o să fie războiul diplomatic sau o să vedem în Ucraina o încercare de a destabiliza situația pe plan religios în apărarea parohiilor și a mănăstirilor care aparțin Mitropoliei Moscovei de acolo. Eu cred că Ucraina o să aibă curajul de a merge pe calea asta foarte hotărât și de a prelua niște experiențe de care am avut și noi în Republica Moldova, pentru că și noi am avut situații în care nu Constantinopolul, dar CEDO a hotărât ca Mitropolia Basarabiei să fie recunoscută și tot Kremlinul și Moscova, Patriarhia Rusă amenința cu război civil, amenința cu distrugeri, cu degradare totală și tot răul, și tot iadul posibil. Și după cum am văzut, nu s-a întâmplat nimic.”
Europa Liberă: Pentru Republica Moldova, ce implicații ar putea avea acest precedent din Ucraina?
Romeo Cemîrtan: „Pentru noi, pentru Republica Moldova acesta este un semn foarte clar că noi nu putem să stăm pe două scaune și nu putem să privim ca bicefalul rusesc în două părți. Noi trebuie să fim sau cu adevărul, deci cu Hristos, sau să lepădăm și atunci să devenim schismatici și să nu avem pretenții de a fi urmașii celor care s-au luptat pentru adevăr, pentru că, vă dați seama, dacă Ucraina a reușit să devină cu adevărat independentă spiritual, pe fonul lor noi suntem prea evidențiați că suntem sub tutela Moscovei. Și va fi clar că rămânem o armă pentru a crea probleme Ucrainei. Asta va arăta că nici nu dorim cu adevărat integrarea europeană, nici valorile libertății și egalităților ș.a.m.d. Va fi clar după răspunsul Mitropoliei Moldovei ce facem mai departe, pentru că așa întrebare deja a apărut și ea o să apară chiar și în sânul Bisericii, între preoți, între enoriași. Vom vedea mai departe ce o să fie, dar eu mă tem că și la noi, ca și la Moscova, comanda o să vină de la sediul Partidului Democrat și cum o să spună acest individ, care se consideră și el ca un fel de patriarh la noi, cred că așa o să procedeze Biserica Ortodoxă din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Deci, credeți că e puțin probabil ca Mitropolia Moldovei să-și revendice la un moment dat această independență, mai cu seamă că, așa cum ați zis, avem două biserici ortodoxe în Moldova – una subordonată Rusiei și alta României?
Romeo Cemîrtan: „A priori, noi nu putem să cerem independență. Și vedeți cum Dumnezeu ne-a creat situații că, dacă e pe plan spiritual, religios, atunci ne dăm seama ce vector trebuie să avem și ce soartă ne-a rezervat Dumnezeu, numai că noi ne împotrivim acum, încercând să avem o cale a noastră aparte de adevăr și de istorie, și de Dumnezeu. Noi nu putem să avem autocefalie. De ce? Pentru că Patriarhia de Constantinopol știe că noi nu suntem monarhie aparte de români; noi suntem aparte de ruși, fiindcă nu am fost până la 1812 cu ei și abuziv am fost preluați în sfera jurisdicției Patriarhiei Ruse. Și cum vedem, chiar și peste 200 de ani, Dumnezeu bate și bate nu cu bățul, dar bate binișor și rușii acum ar trebui să-și aducă aminte nu numai de noi, dar și de Biserica Ortodoxă Belarusă, care tot a fost necanonic încadrată în Patriarhia Rusă și Țările Baltice ș.a.m.d. Deci, ceea ce faci până la urmă te ajunge și de multe ori însutit. Deci, noi suntem a priori parte a spiritualității și Bisericii Române și trebuie să terminăm odată și odată cu ridicarea regionalismului și dialectului la autodeterminare și la un statut de națiune și de un viitor luminos. Noi putem să fim salvați cu adevărat în situația actuală numai prin Unire, re-Unire cu România.”
Europa Liberă: Dl Cemîrtan, și ultima mea întrebare. Un reprezentant al Mitropoliei Moldovei ne spunea că Mitropolia e independentă în tot ceea ce face și că această subordonare față de Rusia ar fi una, așa, mai curând formală. În opinia Dvs., așa este? Ce de fapt înseamnă această subordonare la modul practic?
Romeo Cemîrtan: „Cel mai bine, atât jurnaliștii, cât și cei dornici să cunoască mai profund problema jurisdicției și subordonării față de Patriarhia Română sau cea a Rusiei, cel mai bine se examinează, se studiază statutul bisericilor respective. Statutul Mitropoliei Moldovei este conform statutului Bisericii Ruse și sigur că Statutul Mitropoliei Basarabiei la fel oglindește relația cu Patriarhia de la București și arată iarăși drepturile, obligațiile ș.a.m.d.
Noi suntem a priori parte a spiritualității și Bisericii Române...
Din păcate, mulți preoți speculează pe necunoașterea acestor domenii. Ideea este că se face confuzie între ceea ce înseamnă independență politică și independență bisericească sau religioasă. Deci, situația Mitropoliei Moldovei o cunosc și cei din interiorul ei, și cei din afară. Așa declarații sunt anume că țintite spre masele care să nu se gândească la o adevărată independență în fața Patriarhiei Moscovei sau ca să spună: „Da, noi avem această independență, pur și simplu, ne adunăm în Senat o dată în ceva ani, suntem decorați din când în când, împărțim Mitropolia deja în șase eparhii ș.a.m.d.” Situația este foarte dramatică. Ucraina a înțeles asta și de aceea politicienii din Ucraina au luat niște hotărâri foarte drastice și efectiv ca în război, pentru că, dacă ești într-un război cu o țară și țara ceea are structuri religioase care au influențe asupra țării tale, tu trebuie să iei măsuri ca aceste influențe să fie minimale. Deodată, noi nu suntem într-o stare de război cu Rusia și cred că n-o să fim niciodată, chiar dacă politicienii noștri mimează niște conflicte, niște acuzații, niște expulzări a unor artiști ș.a.m.d., dar de fapt noi suntem în aceeași politică, în aceeași undă cu dictatura atât politică, cât și spirituală de la Moscova, dar adevărul va birui.
Asta este la sigur și cei de la Mitropolia Moldovei înțeleg asta. Situația în timp foarte apropiat, timp de un an-doi, o să se clarifice în așa mod, încât deja forțele din interiorul Mitropoliei Moldovei o să fie cele, deci nu cei din exterior, nu America, nu Europa ș.a., dar anume că în interiorul Bisericii din Republica Moldova o să se pună întrebări și o să fie niște acțiuni care au să aducă la un rezultat sau spre bine, sau spre rău. Și cred că așa afirmații pe care acum le auzim din partea reprezentanților Mitropoliei Moldovei sunt anume pentru a liniști spiritele, pentru a amâna discuțiile și întrebările incomode care urmează să vină. În plus, trebuie să nu uităm că degrabă vine Patriarhul Kiril. Așa înțeleg eu, în planul lor ei este să arate că aici este antipodul Ucrainei, aici toți îs pentru „lumea rusă”, aici toți îs ruși, îs frați și Rusia trebuie să aibă încredere și să se sprijine pe această atitudine a populației de aici.”
