MUNCHEN -- În cea de-a doua zi a Conferinței de securitate de la München, 14 februarie, secretarul de stat american Marco Rubio a încercat să liniștească spiritele și să clarifice lucrurile: Ucraina și securitatea, a semnalat el, rămân în continuare centrul de greutate al politicii transatlantice a Washingtonului.
Deși în discursul său de dimineață a evitat să menționeze direct Ucraina, omisiunea s-a dovedit a fi de scurtă durată. Imediat ce a început sesiunea de întrebări, războiul și rolul Americii în negocierea încheierii acestuia au trecut în prim-plan.
Tema a devenit și mai prezentă într-un interviu acordat la Bloomberg TV imediat după discursul său, în care Rubio a oferit cea mai clară evaluare de până acum a modului în care conflictul istovitor ar putea ajunge la final.
El a declarat că nu se așteaptă ca războiul să se încheie cu ceea ce mulți ar considera o „înfrângere tradițională” pentru vreuna dintre părți, argumentând că este puțin probabil ca Rusia să-și atingă obiectivele inițiale, de amploare.
În schimb, el a sugerat că ambițiile Moscovei s-au redus la a consolida cele aproximativ 20% din regiunea Donețk pe care încă nu le controlează – un obiectiv care, a recunoscut el, ar necesita concesii „dure” din partea Kievului, atât din punct de vedere tactic, cât și politic.
Găsirea unei formule acceptabile pentru Ucraina și tolerabile pentru Rusia rămâne principala provocare, a spus el. „S-ar putea să nu funcționeze”, a avertizat Rubio, deși a susținut că Statele Unite vor continua să facă presiuni pentru a ajunge la un acord.
El a menționat progresele sporadice din ultimele săptămâni și a spus că negociatorii americani Steve Witkoff și Jared Kushner vor relua discuțiile în zilele următoare.
Un maraton al aliaților
După aceea, ziua s-a desfășurat ca un exercițiu susținut de diplomație la nivel înalt.
Rubio s-a întâlnit mai întâi cu omologii săi din G7, dar și cu ministrul de externe al Ucrainei. Discuțiile au acoperit o gamă largă de subiecte, de la conflictele care destabilizează Africa și Orientul Mijlociu până la presiunile crescânde în materie de securitate în Indo-Pacific și în emisfera vestică.
Totuși, Ucraina a rămas o temă inevitabilă. Rubio „a reiterat angajamentul SUA de a promova stabilitatea în Venezuela și de a negocia încetarea războiului dintre Rusia și Ucraina”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tommy Pigott, în timp ce miniștrii s-au angajat să coordoneze mai strâns G7 împotriva unui spectru de amenințări globale.
În marja conferinței, Rubio s-a întâlnit cu președintele Volodimir Zelenski timp de aproximativ 40 de minute. Într-o declarație postată pe Telegram, Zelenski a spus că l-a informat pe Rubio despre „situația de pe linia frontului, atacurile rusești în curs și consecințele acestora asupra sistemului energetic”.
Cei doi au examinat, de asemenea, în detaliu parcursul diplomatic, inclusiv discuțiile trilaterale de săptămâna viitoare de la Geneva.
„Este important ca negocierile planificate la Geneva să fie productive și mulțumesc Statelor Unite pentru abordarea constructivă”, a spus Zelenski.
Consultările s-au extins dincolo de secretar. Zelenski a discutat și cu trimișii lui Trump, Witkoff și Kushner, înaintea următoarei runde de negocieri, abordând evoluțiile de la întâlnirile anterioare din Abu Dhabi. El a menționat cu prudență că unele elemente nu pot fi încă făcute publice.
El i-a informat, de asemenea, despre conversația pe care a avut-o cu Rubio, exprimând aprecierea sa pentru sprijinul continuu al Americii. Ambele părți au părăsit Münchenul cu un sentiment de dinamism.
Dar diplomația care se desfășura în spatele ușilor închise era doar o fațetă a poveștii. Conferința a servit, de asemenea, ca loc de desfășurare a unei dezbateri mai ample despre viitorul alianței occidentale și locul Americii în cadrul acesteia.
Un discurs despre „lumea liberă” și semnale de continuitate
Mai devreme în aceeași zi, Rubio a prezentat miza în termeni strategici, descriind „lumea liberă” ca fiind durabilă și capabilă de reînnoire, mai degrabă decât de declin. Vechiul diplomat american Daniel Fried, care a jucat un rol cheie în elaborarea politicii americane în Europa după căderea Uniunii Sovietice, a caracterizat discursul ca fiind constructiv.
„A fost un discurs pozitiv despre «lumea liberă», care a lăudat virtuțile unui Occident unit și a făcut apel la reformarea, nu la distrugerea instituțiilor sale cheie, precum NATO”, a declarat Fried pentru RFE/RL pe 14 februarie, descriind discursul ca „o variantă recognoscibilă a marii strategii americane de după Pearl Harbor”.
Fried a observat că Rubio ar fi putut identifica mai direct adversarii, precum Rusia și China, și ar fi putut acorda o atenție mai explicită războiului Moscovei împotriva Ucrainei. Totuși, a susținut el, mesajul general a semnalat o direcție mai stabilă. După o perioadă marcată de retorică aspră și incertitudine, tonul de la München a fost semnificativ mai liniștitor.
Acest sentiment de continuitate bipartizană a reapărut mai târziu la Ukraine House din München, în timpul unei recepții găzduite de Atlantic Council. Copreședinții Grupului de observatori ai Senatului NATO, democrata Jeanne Shaheen din New Hampshire și republicanul Thom Tillis din Carolina de Nord, au subliniat că sprijinul pentru NATO rămâne puternic la Washington.
Shaheen a susținut că alianța dăinuiește deoarece servește intereselor fundamentale ale Americii. Tillis a fost mai direct: „Soarta noastră este intrinsec legată și va rămâne așa pentru totdeauna”.
Pentru Alex Wong, fost consilier principal adjunct pentru securitate națională în timpul administrației Trump, Münchenul în sine are o semnificație simbolică. El a afirmat că această reuniune reflectă importanța durabilă a alianței transatlantice, dovadă că „lumea liberă” rămâne mai mult decât un slogan și continuă să inspire voința politică de ambele părți ale Atlanticului.
Rubio se îndreaptă spre Slovacia și Ungaria pe 15 februarie – țări situate geografic în vecinătatea războiului, dar mai ambivalente din punct de vedere politic în ceea ce privește confruntarea cu Moscova.
Pentru oficialii occidentali care urmăresc îndeaproape situația, acest itinerar face parte, de asemenea, dintr-o strategie mai amplă: consolidarea flancului estic al alianței, stabilizarea centrului politic și menținerea Ucrainei în centrul agendei transatlantice – fie că este menționată explicit sau nu.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te