De parcă puţine probleme şi bazaconii avem în RM, a venit, colac peste pupăză, şi o boală care în mod normal nici nu trebuia să apară. A venit rujeola, o boală care părea învinsă definitiv şi care ţinea de un trecut îndepărtat.
Ceea ce s-a întîmplat în tabăra din Ungheni ne-a luat pe toţi pe nepusă masă. Rujeolă? Dar cum e posibil? Şi premierul Filip părea foarte mirat. Avem acum zeci de copii bolnavi în sudul republicii care s-a transformat într-un adevărat focar de infecţie.
Abia acum începem să ne amintim că în ultimii ani se auzeau vocile îngrijorate ale unor medici, voci care spuneau că mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii. Vocile acestea nu aveau însă sorţi de izbîndă, căci în haosul din RM drepturile acestor părinţi nu puteau fi încălcate.
Pe de o parte, există Legea privind supravegherea de stat a sănătății publice, o lege care spune că în colectivele unor instituții educaționale sunt acceptați doar copii vaccinați conform programului de imunizări, vaccinul împotriva rujeolei fiind obligatoriu. Pe de altă parte, ni se spune că familiile nu pot fi obligate să-şi vaccineze copiii şi nici copiii nu pot fi izolaţi. Acum cică autorităţile vor încerca să discute cu aceşti oameni şi să-i convingă să accepte vaccinurile.
OK. Numai că discuţiile astea ar putea să dureze foarte mult, timp în care rujeola să se răspîndească. Putem fi siguri oare că discuţiile vor da rezultate în comunităţile religioase care resping metodic vaccinul?
Unde se termină libertatea unora de a respinge vaccinarea şi unde începe dreptul majorităţii de a se proteja? Am impresia că în haosul din RM nimeni nu a avut timp să se ocupe de problema cu pricina. Noi am avut probleme mai mari, altminteri irezolvabile şi acestea. De aceea, rînjetul rujeolei pare foarte ameninţător.
