În ziarul Adevărul, Iulian Chifu comentează în secțiunea de bloguri negocierile purtate de guvernul Republicii Moldova cu Rusia pe tema contractelor de energie – gaze și electricitate. Analistul consideră că a fost o greșeală tactică faptul că Moldova a trimis două delegații separate care au discutat simultan contractele, dar în orașe diferite și fără legătură operativă între ele. Ar fi fost indicat ca delegațiile să fi discutat împreună cu reprezentanții ruși, în succesiune, nu în sincronie. De asemenea, și mandatul cu care au plecat moldovenii în Rusa la aceste negocieri ar fi fost imprudent: s-au dus să discute contracte pe termen lung, la prețul actual sau echivalent. Or asta reprezintă din start o cedare, pentru că pune din nou Moldova în dependență față de Rusia, când ar fi putut să discute mai degrabă cu blocul european. Indicată ar fi fost o discuție preliminară vizitei la Moscova cu partea română și cu Uniunea Europeană, care oricum intenționează să negocieze un preț unitar pentru gazul rusesc în numele întregului spațiu comunitar. Discuțiile de la Moscova și Sankt Petersburg nu vor duce probabil la nimic contret. Rusia dorește să impună un preț mult mai ridicat decât cel propus de partea moldoveană, dar, una peste alta, se poate spune (și îl cităm pe Chifu) că „Chișinăul a clipit primul” și că Rusia „a păcălit Republica Moldova” nerespectând promisiunile făcute în urmă cu două luni, la Chișinău, de Dmitri Kozak.
Țara merge într-o direcție greșită
De ce cehii și-au sancționat la vot politicienii populiști iar în România sondajele indică, dimpotrivă, creșterea popularității partidelor cu acest profil? se întreabă Magda Grădinaru pe spotmedia.ro. Prima explicație ar fi obișnuitul decalaj al României față de Europa, în acest caz întârzierea cu care a intrat în parlament un partid clar populist cum este Alianța pentru Unirea Românilor. „Dar explicația cea mai pertinentă, scrie Magda Grădinaru, este aceea a felului în care un partid istoric, mainstream, Partidul Național Liberal, nu doar că nu a reușit să conducă responsabil țara în criza pandemică, dar i-a compromis mai mult nu numai redresarea și reformarea, ci și încrederea în instituțiile politice, și așa fragilizată”. Cel mai recent sondaj de opinie arată că 88% dintre români consideră că țara merge într-o direcție greșită, iar asta, în opinia analistei de la spotmedia, este o „tragedie națională”, imputabilă partidelor politice.
„Niciodată electoratul nu a avut atât de puţină încredere în formaţiunile politice. Nicicând, românii nu au antipatizat atât de tare politicienii de la guvernare ori din opoziţie”, scrie în editorialul Ziarului de Iași Cătălin Onofrei. El crede că „lumea politică (din România) s-a schimbat, dar nu în sensul cel bun. Diferenţa dintre partidele de ieri şi cele ivite recent (precum AUR-ul lui George Simion …) tinde să se estompeze, însă nu pentru că noile apariţii sunt mai profesionist alcătuite (dimpotrivă!), ci pentru că vechile formaţiuni sunt tot mai bolnave. Tot mai depăşite de vremuri”. Astăzi, partidele s-au transformat în „grupuri de interese sau chiar în clanuri infracţionale”, iar România etalează acest paradox : în timp ce „societatea românească a reuşit să se modernizeze în ultimii 30 de ani, depăsind încetul cu încetul multe dintre tarele comunismului(…) partidele au suferit un proces vizibil de involuţie, ce pune în pericol însăşi existenţa statului român”.
