„12 tensiuni semnificative care lucrează în prezent în lume, afectând stabilitatea sistemului politic, economic şi social” fac obiectul analizei lui Valentin Naumescu apărută pe contributors.ro. Nu ne propunem să le enumerăm pe toate aici. Dar fronturile „de urmărit” în etapa următoare interesează cu siguranță zona România-Moldova: „Un conflict al succesiunii în Rusia post-Putin şi o eventuală venire la putere a unei facţiuni ultra-conservatoare, naţionaliste, militare sau cu accente tradiţionalist-religioase, eurasianiste şi mesianice, situaţie care ar scoate complet Rusia din schema relaţiilor internaţionale cu lumea democratică şi ar plasa-o pe poziţii de adversitate extremă cu vecinii din Europa de Est”. Sunt, oricum, ultimii ani ai regimului Putin, dar „Rusia continuă să rămână marea putere cea mai conflictuală, mai instabilă şi mai periculoasă pe termen scurt, mediu şi lung, cu atât mai mult cu cât este o putere în declin, aflată la începutul unei schimbări politice generaţionale şi cu impulsuri impredictibile”. Pot exploda tensiunile din Peninsula coreeană, relațiile dintre Israel și Iran, se pot adânci diferenţele de viziune politică privind viitorul UE între nucleul ţărilor bogate (Franţa, Germania, Olanda), pe de o parte, şi ţările Europei Centrale pe de altă parte, cu un comportament obstructiv tot mai pronunţat şi mai asertiv al Ungariei şi Poloniei, poate chiar şi al Austriei. Peste acestea toate, plutește amenințarea „tensiunii inter-generaţionale, de o magnitudine ce pare să se apropie treptat de cea din anul revoluţionar 1968. Deocamdată, se înfruntă (simbolic) „o generaţie matură educată în anii ‘90, acum în vârstă de 45-60 de ani, care susţine valorile tradiţionale ale sistemului capitalist, ale proprietăţii, muncii şi capitalului, ale democraţiei liberale, Occidentului şi globalizării, cu o generaţie revoltată (dar nu neapărat mai bine educată, mai cultă şi mai competentă), crescută în aerul populist anti-sistem, în ignoranţa şi bulele reţelelor sociale şi în naivităţile sau exagerările ideologice ale ultimului deceniu”.
Ioan Stanomir proiectează asupra viitorului apropiat o imagine încă și mai sumbră, în articolul publicat pe marginaliaetc.ro. Pandemia ar fi împins statele spre o „lichidare treptată a autonomiei individuale”, cu motivația siguranței sanitare. Stanomir spune că amploarea măsurilor adoptate de state pe timpul stărilor excepţionale a „erodat edificiul libertăţilor. Amploarea lor a întrecut, prin severitate şi rază de acţiune globală, tipul de reacţie provocat de ameninţarea teroristă”. Opțiunea nu a fost în favoarea prudenței, ci „în favoarea fricii hipertrofiate mediatic şi în favoarea controlului poliţienesc ce sugrumă libertatea individuală”. Pesimist, Ioan Stanomir crede că „Pandemia riscă să deschidă porţile unui viitor distopic. Iar în acest viitor statele vor fi devenit omnipotente şi neîndurătoare, la fel ca pompierii- incendiatori din istoria lui Ray Bradbury. Frica de moarte, crescută ca un val seismic, va fi amuţit glasul libertăţii, poate pentru totdeauna”.
Un editorial semnat în Ziarul de Iași de Lucian Dârdală face un fel de bilanț al relațiilor din coaliția de guvernare de laB ucurești la trei luni de la constituirea ei. Una peste alta, „alegerea conducerilor celor două camere, învestitura, bugetul şi recenta moţiune simplă împotriva ministrului Sănătăţii au arătat în acest prim trimestru că a existat o solidaritate rezonabilă între parteneri”. Mai departe însă, condiția de coaliție are impact aparte asupra fiecărei formațiuni. Pentru liberali și cei de la USRPLUS, coaliția „e necesară, dar dezagrabilă”. Dimpotrivă, pentru cei de la UDMR e chiar „agreabilă”.
