Clădirea rezidențială de pe strada Truda (strada Muncii) nr. 32, din centrul orașului Pskov ar putea fi o adresă de lux, la doar douăzeci de minute de mers pe jos de-a lungul unei artere principale de la kremlinul medieval al orașului, pe malul râului Velikaia. A fost construită, la începutul anilor 1950, de prizonierii de război germani ca depozit. Ulterior, orașul l-a transformat în bloc de locuințe sociale.
Bătrânul care stă aplecat pe fereastră trăgând cu sete din țigară nu prea vrea să vorbească cu reporterul despre clădirea dărăpănată, friguroasă, cu vopseaua coșcovită și tencuiala căzută.
„Mie mi se pare că arată bine”, spune el. „Oricum voi muri în curând, așa că este în regulă”. Vecinii spun că bărbatul a locuit în clădirea din Pskov, o capitală regională din nord-vestul Rusiei, toată viața sa.
Mânerele ușilor de la intrarea principală sunt prinse cu o cârpă slinoasă ca să înăbușe zgomotul când ușa se trântește. Coridorul de la intrare miroase a pivniță și igrasie, ca un subsol abandonat. Două coridoare lungi se desfășoară radial, cu uși la distanțe egale, de-a lungul lor.
Deoparte și de alta, la cele două capete ale culoarului au fost instalate chiuvete pe pereți. Apoi, dai de toaletele comune. Locatarii adunați în jurul chiuvetelor la o țigară spun că la subsol este un duș comun.
„Am închiriat o cameră aici”, spune Frantik Bogdanov, în vârstă de 47 de ani, care a sintetizat cu o înjurătură condițiile în care trăiește.El locuiește aici de patru ani.
„Administrația nu dă doi bani pe noi”, spune el. „Câteva comisii guvernamentale au trecut pe aici și au spus că blocul este locuibil.”
În ciuda mucegaiului, a crăpăturilor din pereți, a țevilor de apă care picură neîncetat și a plângerilor locatarilor, clădirea de la numărul 32 pe strada Truda nu a fost catalogată oficial ca fiind nelocuibilă.
Conform statisticilor guvernului rus, 1,6 milioane de ruși locuiesc în 112.353 de clădiri considerate oficial ca fiind clădiri nelocuibile. Nu se știe câți alți cetățeni locuiesc în clădiri despre care rezidenții înșiși spun, fără ezitare, că ar trebui să fie trecute pe această listă. Este o problemă națională pe care oficialii locali nu par să vrea sau nu pot să o abordeze.
La o întâlnire virtuală cu oficiali guvernamentali de la toate nivelurile, la 30 noiembrie, președintele Vladimir Putin a ridicat problema.
„Am adus în permanență în discuție acest lucru”, spunea Putin. „Trebuie să mutăm oamenii din aceste mahalale, așa cum le-am spus deja colegilor mei”.
Așa e: Putin a vorbit „constant” despre această problemă. El i-a îndemnat pe oficiali să rezolve problema de cel puțin șapte ori în ultimii 15 ani.
„O țară cu astfel de rezerve, acumulate din profiturile din petrol și gaze, nu se poate resemna să aibă milioane de cetățeni care trăiesc în mahalale”, a afirmat Putin în timpul discursului său anual către națiune, în 2007. În timpul unei vizite din 2013 în Kalmîkia, el spunea că această problemă este „sarcina principală” a guvernului. Apoi în 2020, el le cerea oficialilor să „închidă acest capitol rușinos” și să se asigure că nu mai apar noi mahalale.
„Aștept ca administrația să-mi dea un apartament”, a spus Bogdanov pentru reporterii de la North.Realities de la RFE/RL. „Sunt eligibil ca persoană care a ieșit dintr-un orfelinat. Trebuiau să-mi dea unul acum aproape 30 de ani”.
„Totul este putred”
În Novgorod, un alt centru administrativ din nord-vest, clădirea de apartamente de pe strada Sennaia numărul 7 este cunoscută pentru incendii și inundații. Aripa mai veche a clădirii, construită în 1949, a fost evacuată în urmă cu trei ani, iar locuitorii au fost relocați. Aripa „nouă”, construită în 1957, a fost declarată nelocuibilă, dar autoritățile nu au făcut nimic pentru a-i ajuta pe cei care locuiesc acolo. Edilii au stabilit că imobilul poate să rămână ocupat până în 2030.
Dependenții de droguri și persoanele fără adăpost își găsesc frecvent adăpostul aici, a declarat Anjelika Nikitina, o locatară.
„Chiar dacă punem panouri la uși și ferestre, ei le sparg și tot intră”, spune ea, adăugând că în aprilie a avut loc un incendiu în clădire. „Toate strădaniile sunt zadarnice”.
Autoritățile nu au reușit să angajeze o companie care să administreze clădirea, iar rezidenții trebuie să curețe și să întrețină totul pe cont propriu.
„Totul este putred”, a spus Nikitina. „Zidurile sunt găurite peste tot... Din baia noastră, se vede strada [prin perete]. Țevile sunt ruginite. Ieri, s-a spart țeavă și apa clocotită era peste tot".
Alimentarea cu electricitate și apă este întreruptă în mod regulat fără avertisment, a adăugat Nikitina.
Locatarii au depus plângere la administrația regională. Biroul locativ municipal nu a vrut să facă niciun comentariu la întrebările RFE/RL.
Locuințele periculoase și dărăpănate sunt una dintre problemele interne pe care criticii Kremlinului spun că guvernul ar fi trebuit să le rezolve în loc să pornească un război împotriva Ucrainei, subliniind că Moscova reconstruiește unele dintre orașele și localitățile distruse în invazia devastatoare și neprovocată a Ucrainei, lansată de Rusia în februarie.
În septembrie, rețeaua națională de televiziune Pervîi Kanal a difuzat un reportaj în care se spunea că muncitorii constructori din Novgorod au fost trimiși să reconstruiască orașul Vasilivka, aflat pe linia frontului, în partea ocupată de Rusia din regiunea ucraineană Zaporojie.
Vouchere pentru nimic
Sofia Mahova, în vârstă de 23 de ani, locuiește într-o casă cu un singur etaj construită înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial în zona rurală din Kaliningrad Oblast, exclava Rusiei de la Marea Baltică. Părinții ei au murit într-un accident în urmă cu șapte ani.
„S-au întâmplat multe lucruri deodată atunci”, spune Mahova. „Părinții mei au murit, iar eu am rămas însărcinată. După moartea lor, autoritățile au catalogat casa lor ruinată ca fiind nelocuibilă. Am fost trecută pe o listă pentru relocare, și sunt și acum acolo."
După două procese în instanță, autoritățile au fost obligate să îi ofere Sofiei Mahova un apartament.
„Dar când am întrebat, mi-au spus că nu au apartamente și mi-au dat în schimb un voucher”, a spus Makhova.
Valoarea voucherului era de 2,5 milioane de ruble (40.000 de dolari), în timp ce o garsonieră într-o clădire nouă din Kaliningrad costă aproximativ 4 milioane (63.000 de dolari).
„Nu pot cumpăra un apartament în Kaliningrad sau în Gurevsk cu acești bani”, spune Mahova, referindu-se la capitala regională și la un oraș de provincie din apropierea casei părinților ei.
Igor Oleinikov locuiește în orașul Baltiisk din Kaliningrad din 1989, când a primit un apartament pentru munca depusă după dezastrul de la centrala nucleară de la Cernobîl din 1986. În 2015, clădirea în care locuiește a fost declarată nelocuibilă.
Cu toate acestea, locatarii nu au fost relocați.
„Vecinii mei și cu mine am plătit pentru ca un expert independent să arunce o privire”, a declarat Oleinikov. „A făcut câte o fotografie în fiecare apartament și a spus că este mai mult ca evident că această clădire este nelocuibilă”.
În 2018, o comisie guvernamentală l-a găsit pe Oleinikov eligibil pentru un voucher de locuință.
„Mi-am depus toate documentele, dar nu s-a întâmplat nimic”, și-a amintit el. „Acum mi-am pierdut vederea și nu mă mai pot duce la birourile lor pentru a lupta pentru drepturile mele. Pot doar să sun și să vorbesc cu ei, dar asta nu mă ajută. Nimeni nu-mi dă un răspuns direct, îmi dau câte un șut de la un birou la altul.”
„M-am săturat de toate astea”, a adăugat el.
Robert Coalson, redactor RFE/RL, a contribuit la acest reportaj.
