Linkuri accesibilitate

S/Z, Paris 2022


Moldova, Festival du Livre de Paris 2022, Festivalul cărții Paris, 28 aprilie 2022
Moldova, Festival du Livre de Paris 2022, Festivalul cărții Paris, 28 aprilie 2022

După cum bine ştiţi, S/Z este titlul unui eseu de Roland Barthes (1915 – 1980), publicat la Editura Seuil, Paris, 1970, în acelaşi an în care tipărea L'empire des signes (Imperiul semnelor, Cartier, 2007, în traducerea românească a lui Alex Cistelecan). Să fie oare un semn de revenire la normalitate, acest Festival du Livre de Paris 2022, care s-a ţinut la Grand Palais Ephémère, între 21 şi 24 aprilie curent? Ce mult ne-am fi dorit cu toţii, asta în ciuda războiului din Ucraina care – volens nolens – s-a infiltrat şi el în campania electorală franceză, fiind dezbătut de către cei doi finalişti, preşedintele în exerciţiu Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, în ultima lor confruntare televizată, din seara de 20 aprilie (chiar ziua de naştere a lui Hitler, după cum zice calendarul).

Nu mi-a venit să-mi cred ochilor, în seara primei zile de Festival, 22 aprilie (chiar ziua de naştere a lui V.I. Lenin, după cum zice acelaşi calendar) – în care am participat la o Matinée de poésie roumaine, alături de poeţii Radu Bata, Jean Poncet şi Linda Maria Baros, urmată apoi de o masă rotundă, La traduction dans la vie d’une oeuvre littéraire, împreună cu Laure Hinckel, Jean-Louis Courriol şi Jean Poncet –, când, odată ieşit în oraş, am văzut Z-tul invaziei ruseşti pe una dintre clădiri de pe Rive Droite. De când oare PariS se scrie… PariZ?! Deloc întâmplător, marea dezbatere de sâmbătă, Le role de l’écrivain dans la cité: vérité et propagande, cu Florina Ilis, Oleg Serebrian şi Matei Vişniec, animată de jurnalistul Hubert Artus, s-a axat tocmai pe probleme de actualitate (y compris, socială & politică), tustrei vorbitorii pledând, în maniere diferite & cu nuanţe specifice experienţei fiecăruia, cauza intelectualului angajat. Bref, o masă rotundă pe cinste, în faţa unui public umplând până la refuz amfiteatrul de la Festival du Livre.

În speranţa că imaginile sunt uneori mai grăitoare decât orice relatare în cuvinte, vă invit să intraţi la Grand Palais Ephémère, pentru o retrospectivă a acest prim Festival du Livre 2022 care tocmai s-a încheiat, dacă nu cumva abia începe – în cazul literelor române, cu noile traduceri ce se vor face de-aici încolo; cine ştie, poate chiar pentru Festival du Livre 2023, într-un Paris scris cu S, nu cu Z.

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG