Linkuri accesibilitate

Schimbare de gen/sex à la carte în Spania și semantica germană a terorismului islamic


Gay Pride în Spania.

În Germania, cum o rezumă Le Monde, are loc o întreagă „dezbatere semantică” în jurul atacului cu cuțitul din Würzburg, comis vinerea trecută de un imigrant din Somalia. Trei femei au murit pe loc şi alte şase persoane, printre care un copil, au fost rănite grav, dar sunt acum în afara pericolului.

« Motivația islamistă » a agresorului este « probabilă », dacă nu chiar «evidentă» (naheliegend), au anunțat ieri parchetul din München și poliția bavareză. La München, Süddeutsche Zeitung îl citează pe ministrul de interne al Bavariei, Joachim Herrmann, care spune că sunt suspiciuni clare (Eklatanter Verdacht) că agresorul a comis fapta din motive de radicalizare religioasă, martorii auzindu-l strigând “Allahu akbar”.

Asta în vreme ce principalele partide politice din Germania fac totul pentru a se ține departe de o nedorită dispută ideologică. De altfel, același ministru de interne al Bavariei este citat de Frankfurter Allgemeine Zeitung spunând că făptașul are probleme psihice, iar actul este calificat drept un „acces de amoc” (Amoklauf)!

Die Welt oferă mai multe detalii despre făptaș: se știe că a trăit mai mulți ani în Saxonia, în est, iar într-un video din 2018, publicat de Berliner Morgenpost, el apare spunând că a fost vânat de neonaziștii locali, dar că el dorește în realitate doar să lucreze, indiferent ce.

« Tăcerea corectitudinii politice »

Ce termeni pot fi folosiți pentru a califica un asemenea atac? La câteva ore după arestarea agresorului, de îndată ce i s-a cunoscut naționalitatea, partidul dreptei extreme Alternative für Deutschland (AfD) evoca un « act terorist » prevestind « alte masacre islamiste în inima Germaniei », ceea ce ar fi încă o dovadă a « eșecul politicii migrației dusă de Angela Merkel ».

Tabloidul Bild, cel mai citit ziar din Germania, are titlul mare: „Iată de ce regimul mușamalizează problema islamismului” și pune întrebarea, amestecată cu vitriol, de ce ne lovim de atâta corectitudine politică atunci când este vorba de teroriști sau asasini musulmani sau, pe scurt, imigranți.

Căldură mare: altă corectitudine politică

Luni, Uniunea Europeană a adoptat o lege a protejării climei care obligă fiecare din cele 27 de țări membre să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030.

Luna aceasta, la summitul din Marea Britanie cu participarea lui Joe Biden, membrii grupului G7, cele șapte națiuni cele mai bogate de pe planetă, nu reușiseră să cadă de acord în legătură cu un orar al renunțării la cărbune pentru a produce energie.

Asta în vreme ce vestul Canadei a fost lovit de un val de căldură fără precedent, ieri după-amiază ajungându-se în Vancouver la nu mai puțin de 49,6 grade Celsius (!), relatează Vancouver Sun, făcând astfel ca săptămâna aceasta în vestul Canadei să fie mai cald decât în Dubai sau Yemen! Autoritățile au numărat deja peste 140 de morți, iar populația se protejează cu greu, locuințele nefiind în general echipate cu aer condiționat.

Cum o scrie Washington Post, „meteorologii consideră că un astfel de val de căldură, de asemenea dimensiuni, este atât de rar încât în mod normal se întâmplă numai o dată la mai multe mii de ani”. Tot Washington Post mai notase că în Orientul Apropiat regiuni întregi au devenit imposibil de locuit pentru om o bună parte din an.

Nu există însă un consens printre politicieni, în special în țările cele mai bogate. Într-un comentariu publicat ieri, Joe Biden notează că din pachetul de măsuri de compromis aprobat împreună cu o parte a republicanilor „lipsesc anumite inițiative critice în legătură cu schimbările climaterice”.

Estimările ONU duc însă la concluzia că este poate deja prea târziu pentru a opri ridicarea temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius, așa cum își propuseseră țările planetei în acordurile de la Paris din 2015.

Spania: genul/sexul la alegere

În Spania, presa dezbate în detaliu noul proiect de lege aprobat ieri de guvern, care, dacă va fi aprobat și de parlament, va permite oricărui cetățean să-și aleagă genul/sexul începând de la vârsta de 16 ani. La Vanguardia, la Barcelona, aduce precizarea că schimbarea legală de sex poate interveni de fapt de la 14 ani, dar că între 14 și 16 ani minorul va trebui însoțit de tutorii legali.

Orice spaniol va putea, pe baza unei simple cereri, să-și schimbe sexul la starea civilă fără a fi nevoit să prezinte documente medicale sau să urmeze un tratament hormonal. Prin aceeași procedură, persoanele își vor putea schimba și numele.

Este vorba de „libera determinare a libertății de gen”. El Pais o citează pe ministra egalității șanselor, Irene Montero, pentru care „la ley trans” va fi „un pas uriaș” în favoarea comunității LGBT. Tot El Pais precizează că legea va interzice, în același timp, „terapiile de conversie” menite să schimbe orientarea sexuală a cuiva.

Cotidianul conservator El Mundo amintește că legea e fructul unor lungi și foarte dure negocieri între formațiunile de stânga aflate la putere, Partidul socialist, PSOE, și Unidas Podemos, care nu se află la prima lor ciocnire, coaliția funcționând pe fundalul unor tensiuni permanente.

Dar tot El Mundo precizează că proiectul de lege a stârnit mari dispute și între mișcările feministe. Feministele mai „tradiționaliste” consideră astfel că legea anulează, sau „șterge”, femeile (borra a las mujeres).

Franța: bioetică și procreație artificială

Tot ieri, Franța a adoptat legea care permite procreația asistată medical (PMA) tuturor femeilor, inclusiv cuplurilor de lesbiene și celibatarelor. Libération notează că legea a fost adoptată cu o vastă majoritate (326 voturi pentru, 115 contra).

Este vorba de “legea asupra bioeticii”, care, amintește Le Monde, va permite și “accesul la origini” copiilor născuți prin procreație asistată medical, care vor putea afla identitatea donatorului de spermă.

Până acum, în Franța, cuplurile de femei care doreau un copil erau nevoite, dacă aveau mijloace financiare, să meargă într-una din țările în care inseminarea artificială e legală de mai multă vreme (Belgia, Danemarca, Spania… cu totul, 13 țări europene). Asta putea fi foarte scump, cum a relatat-o recent o mamă într-un interviu cu Deutsche Welle, precizând că pentru ea prețul inseminării a atins 15.000 euro, ceea ce a obligat-o să facă un împrumut bancar.

“Procreația artificială este acum o realitate important în Franța”, notează, în Italia, La Repubblica: în 2018, ea reprezenta 3,4 % din totalul nașterilor în “hexagonul” francez. Inseminarea artificială pentru cine o dorește fusese una din promisiunile electorale ale lui Emmanuel Macron, dar punerea sa în aplicație “a fost torpilată vreme de doi de opoziția partidelor conservatoare”, observă, în Spania, El País, “și asta cu toate că măsura se bucură de un larg sprijin în rândurile populației”: 67% din francezi se declară favorabili, conform ultimului sondaj al institutului Ifop.

LGBT în Kosovo și alte legislații europene

Este limpede că noua legislație spaniolă se înscrie într-o vastă mișcare de modificare a conștiințelor în Europa. Astfel, până și în Kosovo, săptămâna aceasta a fost decretata în mod oficial, de către guvern, „Săptămâna Pride” (Java e Krenarisë).

Platforma kosovară independentă de știri Kallxo anunță că ceremoniile au fost deschise chiar de președinta țării, Vjosa Osmani, și că ea va lua parte la marșul LGBT de joi în Priștina.

Șeful administrației guvernamentale, Habit Hajredini, a spus: „Prioritatea strategică a guvernului din Kosovo este să ne activăm pentru a crea o societate inclusivă, diversă, cu oportunități egale și în care niciun cetățean nu e discriminat.”

Practic, pe continentul european singurul loc în care membrii comunității LGBT riscă nu doar să cunoască discriminarea, dar își văd chiar viața în pericol dacă sunt descoperiți este Cecenia. Am mai scris aici și aici despre tratamentul extrem de brutal rezervat homosexualilor în Cecenia, regiune autonomă din Federația Rusă, unde puterea islamistă a lui Ramzan Kadîrov permite și încurajează asasinarea lor ritualică de către familie. Cât despre a fi transsexual, asta rămâne de neconceput în acea parte a lumii.

În Uniunea Europeană, drepturile persoanelor trans diferă foarte mult de la o țară la alta. În 2014, Danemarca a devenit prima țară din UE care a confirmat prin lege „libera determinare a libertății de gen” persoanelor transgender. Franța, care fusese în 2010 prima țară din lume care a scos transsexualitatea de pe lista afecțiunilor psihiatrice, permite la rândul său din 2017 încoace modificarea stării civile fără obligația de a prezenta justificative « cum ar fi tratamente medicale, operații chirurgicale sau sterilizare», însă trebuie trecut mai întâi printr-o procedură la tribunal.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG