Mai mult de jumătate dintre angajaţii din agricultură nu au un contract de muncă, asta spun datele oficiale. Ei își primesc banii câștigați la plic, pe baza unor tocmeli. Prin urmare, nu au nicio șansă să obțină asigurare socială minimă pentru anii munciți fără contract. Cifrele cu care operează specialiștii variază între 200 de mii şi 350 de mii de oameni care ar fi prinşi în capcana fenomenului supranumit „sclavagism modern”.
Ani de zile s-au căutat soluţii pentru a oficializa ocupația acestor oameni astfel încât să fie diminuată cota muncii la negru. În februarie 2018 a fost votată o lege. În loc să simplifice viaţa acestor oameni, reglementările au ridicat noi ziduri birocratice, iar spectrul de probleme s-a extins, constată experţi din domeniu. În primul rând, cei care se duc la muncă cu ziua, cum se spune în localitățile rurale, trebuie să-şi declare veniturile, respectiv, să li se reţină impozit pe venit şi contribuţii sociale, altfel spus să împartă cu statul puținii bani agonisiți. În plus, zilierii nu au voie să lucreze în baza acestei legi decât 90 de zile şi sunt obligaţi să încheie contract individual cu Casa Naţională de Asigurări Sociale.
Norma legală a ajuns practic să moară la nici doi ani de la adoptare...
În consecință, puţini din ce vizaţi se înregistrează oficial, iar norma legală a ajuns practic să moară la nici doi ani de la adoptare, se arată convins juristul Adrian Lungu, expert în dreptul muncii, care a analizat impactul legii într-o publicaţie a Fundaţiei Friedrich Ebert. El spune că numărul infim de angajaţi zilieri oficializaţi e cauzat de faptul că această lege nu a fost adoptată în interesul lor şi că aceştia chiar dacă ar plăti toate contribuțiile, impuse tuturor angajaţilor, nu beneficiază de nicio protecție, nu beneficiază de zile libere ori concedii şi alte garanţii prevăzute în Codul Muncii.
„Este o lege moartă. Sunt iniţiative din partea patronatelor în general de a extinde sfera de răsfrângere a ei către alte domenii, dar aspectul acesta chiar ar fi unul absurd”.
Inspectoratul de stat al muncii este autoritatea responsabilă de zilieri, dar nu face decât statistică, recunoaște directorul instituției Dumitru Stăvilă. Un raport de la sfârșitul anului trecut arăta că pe durata anului 2019, în baza noii legi, puţin peste 16 mii de zile au fost prestate de zilieri, altfel spus nici 200 de oameni, dacă se ia în calcul termenul maxim de 90 de zile permis de lege. De ce autoritatea responsabilă închide ochii? Deoarece inspectoratul nu mai poate opera controale la societăţi comerciale, explică Dumitru Stăvilă.
„Noi, Inspectoratul de stat al muncii, nu am avut posibilitatea în toată perioada respectivă să verificăm modul în care corect se aplică legea respectivă. Conducându-ne de legea 131 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, având în vedere că unitățile care au utilizat forţa de muncă a zilierilor nu erau incluse în planul de controale care se aprobă o dată în an, noi nu am avut posibilitatea să mergem să verificăm lucrul acesta. Şi petiţii nu am avut pe problema utilizării forţei de muncă a zilierilor”.
Solicitată de Radio Europa Liberă, şefa direcţiei politici ocupaţionale şi de reglementare a migraţiei de la Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Anna Gherganova, afirmă că este prematur să se facă o evaluare a impactului noilor reglementări. „Ceea ce am reușit să constat e că persoanele nu doresc să se înregistreze ca zilieri şi să declare venitul din activități ocazionale în domeniul agriculturii, iar interdicțiile pentru Inspectoratul de stat al muncii de a realiza control inopinat, probabil că, „facilitează” neînregistrarea de către agenții economici a zilierilor”, se spune într-un răspuns primit pe e-mail.
Vitalie Goricioi, preşedintele asociaţiei Moldova-fruct, care deţine o plantaţie la Olăneşti, Ştefan Vodă, povesteşte că îi convinge pe cei pe care-i tocmeşte la cules fructe să-şi înregistreze activitatea. Oamenii nu prea sunt de acord să fie înregistraţi şi să împartă puţinul venit cu statul.
„Când vorbim de zilieri, da asta-i o variantă, cred că, temporară, noi suntem în stare, iată compania noastră, le plătim toate contribuţiile numai ca ei să se înregistreze oficial. Pentru că tot ieftinul te costă pe urmă mai scump, în caz de, Doamne ferește, de un accident de muncă, ai să ai probleme şi probleme. Numai că oamenii ăştia când le lămureşti că le va trebui la pensie. «Ei, lasă că ştim noi ce pensie se dă de la stat şi nu ne trebuie să ne înregistrăm»”.
De ce legalizarea activităţii zilierilor nu a dus la rezultatul anunţat iniţial, de a reduce economia neformală? Experţii din domeniu spun că posibil la mijloc ar fi şi alţi factori precum deficit acut de forţă de muncă. S-ar putea să își facă efectul și dorința de a păstra ajutorul de şomaj, pe care unii zilieri l-ar pierde odată cu declararea veniturilor.
Până la clarificarea lucrurilor, o soluţie la care apelează mai nou fermierii e să importe braţe de muncă din Uzbekistan, Vietnam etc...
Până la clarificarea lucrurilor, o soluţie la care apelează mai nou fermierii e să importe braţe de muncă din Uzbekistan, Vietnam şi alte ţări asiatice. Suna bizar la prima vedere. Angajatorilor le convine însă faptul că aceste persoane nu ştiu de sărbători religioase şi tradiţii locale, dau dovadă de o mai mare disciplină decât localnicii și astfel justifică cheltuielile mai mari pentru brațele de muncă importate.
